Vă spuneam anul trecut, cam tot în vremea asta, că ediţia 2010 a festivalului plai va fi una de iniţiere pentru mine. Era pentru prima data când participam şi nu ştiam exact la ce să mă aştept…şi sincer vă zic că nici nu aveam aşteptări foarte mari, deşi prietenii mei garantau pentru “efectul plai”.

Acum la aproape un an de la ediţia din 2010, mă alătur prietenilor mei şi garantez pentru cei ce nu au mai fost, că festivalul plai merită.

Dar ce e efectul plai?

E greu de găsit un singur răspuns şi cam diferă în funcţie de persoană şi de experienţa fiecăruia cu festivalul. Pentru mine, ca novice ce mi-s, efectul plai e acel ceva care generează o linişte şi o tăcere adâncă în rândul spectatorilor unui concert al unui artist pe care, până la festival, nici nu l-ai ascultat: luminile parcă încetează să mai flichere, vântul nu bate, nimeni nu se mişcă, iar artistul se uită pentru o secundă la străinii din faţa sa şi exact în aceea secundă, poate doar pentru o secundă sau chiar două, o conexiune se leagă – muzica care până atunci era elementul principal devine doar un mijloc, o unealtă pentru un mesaj care e în esenţa lui unul universal, fără a avea bariere date de limbă, cultură sau civilizaţie.

Cam aşa m-am simţit eu la primul plai, ca un copil care descoperă pentru prima dată o jucărie nouă şi fascinantă, pe care nu o înţelege pe de-a ‘ntregul, dar poate nici nu trebuie…

Anul acesta festivalul plai se anunţă interesant pentru mine în special datorită Susanei Baca, a cărei dăruire pentru muzică şi cultura africană mă fascinează.

[update]: Un video cu doamna Susana Baca într-un live sesion, enjoy!

Acest articol participă la concursul “blogu.lu te trimite la PLAI!“, la care vă învit să participanţi dacă sunteţi blogeri cu blogul pe blogu.lu!

Mai multe detalii despre festival găsiţi pe site-ul evenimentului: http://www.plai.ro/

Ne vedem la plai!