Echilbru

Nadia Comaneci

Citeam zilele trecute că nu știu ce specialiști au lămurit care e treaba și cu creierul, adică de ce-l avem. Cică îl folosim mai mult pentru a putea sta în picioare – a merge, cu alte cuvinte nu a evoluat pentru a ne facilita gândirea, ci mișcarea.

Pentru că vedeți voi, întregul proces de deplasare din punctul A la punctul Z, necesită multă putere de procesare, iar natura, evoluția sau cine/ce vreți voi, ne-a dăruit un procesor extra-core cu sistem de alimentare si răcire biologic.

Și te-ai aștepta ca acest super mare procesor, atât de bine învățat cu micile ajustări de postură care dau în final un 10 perfect, să fie capabil să facă același lucru și în alte aspecte mult mai puțin motrice ale vieții noastre. Dar acest lucru nu se întâmplă, iar singurul vinovat de acest lucru se face evident…software-ul. La care, într-o formă mai activă sau mai puțin activă, programăm cu toții.

Problemele cele mai dese vin din partea de rețea, unde e greu să găsim un protocol comun pe care să comunicăm, plus că de multe ori suntem infectați cu idei care ne modifică structura de fișiere și de cele mai multe ori nu în bine.

Concluzia? Încercați un restart, după un upgrade nereușit și poate totul revine la normal…

ps: versiunea cu metafore și personificări poetice vine imediat după calupul publicitar următor…

Default

zilele astea mă simt de parcă aș fi într-o stare de default, în care nu mai simt că aș merge cu adevărat înainte în carieră, în viața personală sau în dezvoltarea personală…îmi e teamă că mi-am atins un fel de maxim după care nu mai există nimic mai bun…

glumesc cu prietenii că de fapt e un fel de middle age crisis la 20 ani :) , dar habar nu am de ce îmi e așa de greu să mă mulțumesc cu ce pot și cu ce am…

am început să-mi fac o listă de to-do-uri pe fiecare săptămână, în speranța ca voi apuca să fac mai mult decât aș fi făcut de regulă…și m-am mai gândit că ar fi bine să-mi pun franceza la punct dacă tot am bazele formate și astfel nu ar fi un task așa de imposibil ca de ex să învăț germană de la zero…planuri mari, nu? :D

 

Fără precedent

Cam aşa s-ar traduce un protest al românilor împotriva unui furnizor mare de produse şi  servicii.

Deşi suntem de ceva vreme obişnuiţi cu piaţa competitivă,  în care suntem teoretic liberi să alegem de unde ne cumpărăm produsele dorite, noi ca şi clienţi am ajuns să-i mulţumim pe toţi comercianţii: am cumpărat şi de la x şi de la y, într-o măsura aproape egală. Practic preţul era tras la indigo, iar în sinea noastră ne-am mulţumit cu explicaţia: “atât face”, deşi egalitatea preţurilor era clar caz de investigat pentru Oficiu Concurenţei, care ca orice instituţie a statului e doar loc călduţ pentru cei ce cotizează în campania partidului câştigător.

Ei toate astea s-au schimbat acum când, vorba românului, ne-a ajuns cuţitul la os: preţul combustibililor au depăşit orice aşteptări şi ne dăm seamă că nu ne mai ajung banii şi pentru acest “lux”.

Culmea e că şi statul s-a sesizat, doar că în cazul combustibililor povestea e un pic mai complicată: statul percepe taxe şi accize pentru a investi în drumuri, bani pe care îi colectează de mai bine de 10 ani şi pe care niciodată nu i-a investit cu cap, dovadă şi starea drumurilor.

Deci ne aflăm într-o situaţie imposibilă pentru comercianţi şi pentru stat: trebuie să-şi reducă profiturile/veniturile de pe urma populaţiei şi nici unul dintre aceştia nu sunt pregătiţi. Comercianţii au investit în staţii moderne, în reţeaua de transport şi mai ales în propriile lor buzunare, iar statul are mare nevoie de bani pentru diverse cheltuieli: nici unul nu va renunța de bună voie la o parte din profit/venit.

Din această cauză consider foarte interesant protestul ce se anunță împotriva OMV-Petrom, nu atât din punct de vedere economic, cât din punct de vedere social. Eu tare interesat de felul cum va gestiona compania cu pricina, diabolizarea în plan social. Imaginea de companie sugativă de portofel e greu de suprimat o dată instalată, iar când ai și concurență gata să-ți ocupe locul în inima clienților ai cam terminat-o cu afacerea. Evident, ca acest lucru să se întâmple protestul trebuie să funcționeze, iar OMV-Petrom are cele mai multe stații de benzină dintre toate companiile petroliere de la noi.

65 de zile cu Ubuntu

Acum 65 de zile am renunțat la Windows for good sau cel puțin așa mi-am propus atunci. După 65 de zile am revenit la Windows 7, lucru ce îmi lasă un gust amar: oricum ai privi Windows-ul, în orice versiune, e mai lent decât orice Linux!

Ubuntu 10.10 e rapid și arată bine. Pe deasupra găsesc de-a dreptul genială integrarea directă în interfață a clientului de chat, a celui de email si a unui player de muzică. În plus informații despre vreme apar direct în bara superioară, alături de ceas și dată. Toate astea vin by default și nu necesită bătaie de cap pentru a le configura (toate astea spuse pentru a combate orice comentariu legat de dificultatea de a utiliza un Linux pentru uz personal).

Dar ca și orice altă distribuție Linux și Ubuntu are un defect din naștere: lipsa de suport și interes din partea dezvoltatorilor de componente hardware și software. Cei drept că în ultimii ani, de când cu Ubuntu pe piața, această lipsă de interes s-a cam diminuat, cel puțin pe partea hardware, pentru că în continuare aproape orice soft ce vine și pe platforma Linux are în spate un proiect Open Source. Cu alte cuvinte nu se fac bani din soft pe Linux, iar marii dezvoltori gen Adobe nu sunt interesați să-și dezvolte aplicații pe aceasta platformă.

Nu știu dacă lipsa de interes din partea dezvoltatorilor a generat un market share de sub 1% a calculatoarelor personale cu sistem de operare bazat pe Linux sau tocmai acest 1% a speriat dezvoltatorii…e practic o întrebare gen oul și găina și oricum am privi problema, tot Microsoft e de vină.

Oricum lucrurile se schimbă, acum vedem tot mai des aplicații online puternice (vezi Google docs) care necesită doar o conexiune de internet și un browser modern, iar acest lucru (sper eu) va înclina balanța și spre sistemele de operare gratuite și open source.

Ah și de ce am revenit pe Windows, ei bine nu am găsit alternative la fel de puternice ca și Adobe Illustrator sau Photoshop, chiar dacă GIMP și Inkscape sunt interesante, sunt la ani lumină de soluțiile celor de la Adobe. Cu alte cuvinte Adobe e de vină ;)

mai târziu

„când voi fi mare voi fi pompier sau pilot de curse”…așa ne convingeam apropiații când eram mici, că noi știm ce vrem…adulții râdeau, noi râdeam de râsetul lor și nu înțelegeam care e fază, de ce al nostru vis e așa de hilar în ochii lor…Don Quixote

ei bine trecerea timpului ne-a făcut să înțelegem al lor râset și asta ne-a întristat un pic, ca apoi să ne facă de-a dreptul demotivați de imposibilitatea noastră de a ne urma cu adevărat un vis, că deși am devenit adulți, încă mai avem vise, dar acum primim cel mult o față gravă și un „ce fain!”, care stau pe postul acelui râset din copilărie

sigur, noi ne ambiționăm și ne convigem toată ființa noastră că de data asta va fi altfel, nu de alta, dar ne-am făcut plan, că de fapt asta ne lipsea când eram mici

continuarea o știm în sinea noastră cu toții și pe scurt s-ar rezuma la: mulțumește-te cu ce ai! ceea ce e o chestie super nasoală pentru sine noastră, de fapt asta ne demotivează cel mai tare atunci când încercăm să ne punem în aplicare un vis: posibilitatea unui eșec.

nu am înțeles niciodată acest concept al acceptării destinului, a urmăririi firului roșu care ni s-a așezat în față…cel puțin nu atâta timp cât încă mai putem alege altceva care să ne facă cu adevărat fericiți…bine aici e greu de spus ce anume ne face pe fiecare dintre noi fericit, până la urmă e o stare atât de trecătoare că adesea o confundăm în chestiile banale de zi cu zi…

well de aici e doar un pas în a ne dezvolta un mecanism de apărare ce constă în a amâna punerea în aplicare a planului, practic amânăm un eventual eșec, dar și un posibil succes, care cel puțin în teorie ne-ar face mulțumiți (asta ca să nu folosesc fericiți).

și cum spuneam: pe mai târziu!

Search

Uneori cele mai complicate lucruri din viata noastră sunt la fel de complicate ca un search pe Google, dar la care ai doar o singură sansă să scrii interogarea corectă si să apesi pe „i feel lucky”.

Adevărul e că nu stim să scriem formula perfectă si apoi ne abatem în paginile multiple ale search-ului, fără să stim dacă răspunsul pe care îl căutăm noi a avut vreo sansă să între în milioanele de răspunsuri returnate…ne rămâne să alegem unul care ni se pare apropiat sau care ne răspune partial la întrebare…

Nu multi dintre noi poate să facă o a doua căutare, iar cei care o fac, ajung să scrie o formulă mult prea complicată acolo sus, iar cel mai adesea rezultatul e unul de care cu totii ne temem: „your search did not match any … “