Faptul că sunt în București e parte din scuza că nu am mai apucat să scriu mai nimic pe blog…mă întrebam aseară dacă cei ce scriu regulat pe blog au și un job care nu implică în niciun fel Internetul și singur am concluzionat că rare șanse, cel puțin nu sunt în categoria heavy-duty bloggers, adică în categoria de mai mult de 5 posturi pe zi. Și evident de aici gândurile mele au mers într-un viitor mai apropiat și m-am întrebat dacă eu voi apuca să mai scriu vreo 5 posturi pe blog după ce mă angajez…

Cert e că mi-a lipsit să scriu pe blog, dar lipsa unei conexiuni stabile la net și-a spus cuvântul și uite așa am intrat la cură de „dexintoxicare” de Internet pentru aproape 2 săptămâni.

Acum clar că sunt dator să vă spun cum mi se pare Bucureștiul, doar e cea mai lungă perioadă neîntreruptă de București pentru mine și deci am apucat să interacționez un pic mai bine cu orașul și mai ales cu oamenii dintr-însul în plus acum nu am mai fost turistul interesat să vadă și casa poporului și calea victoriei, acum erau doar repere sau drumuri pe rutele spre diverse destinații…

Da, aici e multă lume amestecată, deci nu m-am simțit ardelean-man la București

Cum mi se par oamenii?

Stresați, sincer și cel mai ușor vezi acest lucru în trafic și vai mult timp am pierdut în trafic, mult pentru mine. Am calculat în mare că pierdeam în fiecare zi la volan o oră jumătate, înmumlțit cu câte zile am stat în oraș…e foarte mult. Dar ai timp să asculți muzică în mașină, adică nu doar să pornești radioul ca să nu fie liniște, ci chiar să asculți.

Apoi tot despre oameni mai pot spune că densitatea de nesimțiti e mai mare aici și cam te lovești de ei. Lucru ce l-am învățat din situațiile respective e că trebuie să le-o spui verde în față, nu trebuie să îți fie jenă de situație, că sigur lor nu le e.

Sigur că nu sunt doar părți negative la oameni, marea majoritate sunt ok, dar că îmi e tare frică de fenomenul de omogenizare ce se produce în orice societate și aici nu e ca la vot, nu majoritatea decide în ce direcție se omogenizează societatea…exemplu cel mai la îndemână în acest sens este folosirea lui „pă” în loc de „pe”, pornit de la niște politicieni „remarcabili” a ajuns să fie folosit tot mai des…poate în 2 ani întră în dicționar…

Aș locui în București?

Încă nu sunt foarte hotărât dacă vreau să trăiesc într-un oraș ca Bucureștiul, poate sunt doar eu, dar parcă am nevoie de mai mult spațiu în jurul meu, nu vreau ca singura metodă de relaxare și destindere să fie în spatele ușii închise de la apartament. Să nu mă înțelegeți greșit, sunt o sumedenie de activități pe care le poți face aici, mai multe decât în oricare alt oraș, dar prea trebuie să concurezi pentru „spațiu”, practic din punctul meu de vedere nu apuci să te relaxezi nici când vrei să mergi la o piesă de teatru, că și atunci trebuie să-ți procuri bilete din timp, să îți faci griji că poate nu ajungi on time și prostii de genul acesta…

Dar nu mă credeți pe cuvânt și experimentați chiar voi, două săptămâni jumate în București…