Tag Archives: Twitter

Share

Posted on by

Sunt addicted să dau share la orice link/clip/poză… zilele trecute mă gândeam că poate acesta a fost şi motivul iniţial pentru care mi-am făcut blog (pe vremea când eram pe blogspot).  Evident că old habits die hard, doar că acum blogul meu a devenit mai puţin personal sau să folosesc expresii mari şi tari: blogul meu a devenit nişat pe publicitate, iar share-ul de link şi alte cele s-a mutat.

Acum share-ul, în cazul meu, e pe buzz via google reader, pe twitter şi mai ales pe Facebook.

Acest all-in-one care este Facebook-ul înghite şi omoară nevoia blogurile personale. E mai uşor să scrii despre tine sau despre aventurile tale, negative sau pozitive într-un mediu care îţi asigură audienţa necesară. Până la urmă şi în cazul blogurilor personale majoritatea audienţei… sau să fiu corect, audienţa care conta, era în rândul prietenilor şi eventual în rândul friends of friends. Diferenţa majoră e că pe Facebook audienţa noastră nu poate creşte la fel de repede, iar prezenţa noastră online e redusă la mediul compact care este Facebook…

Iar această formă compactă mă face să cred că a noastră contribuţie la a face Internetul mai cool se reduce. Practic încă nu există un motor de căutare care să returneze rezultate interesante, pentru fiecare, la interogarea frazei: “show me something cool”… sau poate că acel motor de căutare îl vom găsi tot la adresa facebook.com iar peste decenii lumea nu va intra pe Internet ci doar pe facebook…vorba aceea, vom trăi şi vom vedea.

on-line being

Posted on by

de curând am avut într-un grup de prieteni o discuție despre prezența online, ca de obicei sau că așa e în tenis, lumea s-a așezat frumos în două tabere, relativ bine delimitate, fiecare având gărduleț peste care nu sărea și au început să arunce cu argumente și păreri în tabăra adversă…totul cu foarte mult fair-play sau cel puțin așa îmi place mie să cred :p

înainte de discuția asta, am avut ideea unui post legat de cazul lui Mile Cărpenișan și mai precis legat de blogul său…nu știu cum sunt alții, dar mie îmi dă fiori gândindu-mă că pot să intru pe „a death man’s blog”, poate sunt eu mai ciudat, dar acum blogul său mi se pare ca un teanc de scrisori găsite într-un pod al casei bătrânești, ceva ce prinde viață și dăinui dincolo de finalitatea celui ce le-a scris și asta mă face într-un mod total bizar un fel de supraviețuitor care știe povestea și o poate spune mai departe…

fiecare articol de pe blogul cuiva prinde viața în online și conturează o nouă ființă, care nu e una făcută din carne și oase, ci din cuvinte, imagini și tweet-uri…un fel de ființă supremă care nu cunoaște moarte și care nu are mai nimic ascuns…e totul acolo expus, vizibil și deci care nu te poate înșela prin cuvinte meșteșugite din simplu fapt că nu știe altele dincolo de limita celor scrise de muritorul scrib…

în online poți fi un Avatar și asta îți dă într-un fel nemurire…asta dacă nu se strică serverul ;)

Twitter între două lumi

Posted on by

Ne place Twitter…celor care l-am „descoperit”. Sigur că există întotdeauna două lumi când vine vorba despre un anumit produs/lucru/eveniment: cei ce îl folosesc/înțeleg/participă și cei ce nu….

Acum există varii motive pentru cei ce nu, de cele mai multe ori nu se potrivesc personalității lor sau chiar pregătirii lor educaționale & profesionale, nu vom vedea niciodată un cioban folosind LinkedIn, de exemplu și asta mai mult pentru că felul în care experiența lui se cuantifică nu depinde în nici un fel de numărul de conexiuni sau de mărturiile online ale unor terți. Pentru a valorifica experiența unui cioban e de ajuns să îi numărăm oile…Sigur exemplu cu ciobanul poate părea deplasat, dar vă asigur că nu e, e doar un exemplu de profesie în care o anumită aplicație online (ca să fim specifici) nu-și are rostul.

Acum revenind la Twitter, există două categorii mari de oameni ce-l folosesc. Sigur există nenumărate de motive și tot atâtea categorii în care îi putem „integra” pe utilizatorii de twitter, dar nu asta e cazul discuției de aici.

Cele două lumi de care vreau să vă vorbesc sunt dictate de utilizatorii din ele, astfel: cei ce știu despre ce e Twitter și cei ce ne spun bună dimineața pe Twitter. Sigur că omul e animal social, asta ca să părem filosofici,  iar cu un salut, spun normele sociale nescrise, se începe orice discuție… dar mai las-o dracului de regulă când vine vorba de un mediu atipic cum e twitter. Nu am nevoie de bună dimineața de la zeci de utilizatori că nu am ce face cu aceste 14 caractere, nu îmi folosesc la absolut nimic.

Twitter este despre informație utilă în timp real.  Îmi adaug oameni pe care să-i urmăresc (following) ținând cont de pasiunile lor și mai ales de mulțimea reunită a pasiunilor ce ne sunt comune. Astfel mă simt la curent cu ultimele „trenduri” și știri din domeniile ce-mi sunt mie interesante și sigur există și efectul invers, eu îi țin la curent pe cei ce mă urmăresc cu update-uri legate de subiecte ce le găsesc interesante. Cu alte cuvinte se formează în jurul fiecărui individ/cont de pe twitter, o rețea socială cu scopul strict focusat pe partea de informații în timp real, utile rețelei de twitter-iști.

Și acum să ne întrebăm ce caută cei cu „bună dimineața” pe twitter…well e greu de spus; sigur au înțeles greșit rostul acestei aplicații online și îi îndrumăm cu toată compasiunea să-și facă cont pe Facebook sau să-și șteargă toți oamenii ce îi urmăresc și să-și caute alți oameni cu pasiuni comune, asta dacă pot recunoaște vreuna…