pe
veranda pe la 7 si un sfert. Christian era deja afara, cred ca se
bucura de peisaj si de pacea care plutea peste locurile alea. Rasarise
soarele, dar erau nori. Prin copacii de la Fisherman Camp, locul in
care am fost cazati, ciripeau tot felul de pasari, unele care seamana
cu niste randunele colorate. Altele insa, mai mari, cam cat un
porumbel, scoteau niste caraieli oarecum mai enervante. Dar per
ansamblu era super frumos sa stai in sezlong cu ochii in zare si sa
simti miros de tara si de fum. Se pare ca apa se incalzea facand focul
in niste vetre de tabla care preluau aburii si nu stiu mai departe ce
se intampla
.este ca apa era foarte fierbinte si lesioasa. Dar am observat ca peste
tot apa are un fel de sapun in ea, oricat te-ai spala, simti ca
inca mai trebuie sa te clatesti.
stat noi in liniste pe veranda, Christian s-a hotarat sa coboare dealul
ca sa bea o cafea si eventual sa ne aduca si noua, caci in Top Camp nu
existau provizii. Noi mai aveam niste apa si o cutie de suc si cam
atat. S-au trezit si ceilalti, asa, pe rand… Mie imi inspira foarte
mult tara noastra traditionala, mai ales ca erau si niste toalete de
lemn imprastiate prin curte…
La ora 9 aveam intalnire cu soferii de Matatu care urmau sa ne duca in
Crescent Island. Christian s-a inrtorc cu cafea, apoi am impachetat tot
si am plecat in ideea ca mancam noi undeva pe drum. Lucru care nu s-a
mai intamplat caci ne-am dus direct spre insula. Intrarea catre parcul
pe care vroiam sa il vizitam se face printre niste domenii unde zburda
in tarcuri imense diverse antilope, cai si unde gardurile vii sunt din
cactusi infloriti. Peisajul era super, pe pamant crestea o iarba
galbena, scurta si care arata ca o mocheta moale. Multi copaci care tin
umbra si aer curat.
Dupa ce am trecut prin diverse puncte de conmtrol, am urcat o alee
ingradita de cactusi de toate felurile si tufe mari inflorite si ne-am
oprit la intrarea pe un domeniu. Erau parcate niste masini de teren si
am vazut si un avion mic intr-un sopron, undeva mai la vale. Ne-a intampinat
un localnic imbracat in militar care ne-a spus ca putem lasa bagajele
aici, urmand ca Matatu-ul sa plece la treaba si sa se intoarca dupa noi
la 4 dupa amiaza.
Omul ne-a condus pe o poarta catre casa din varful dealului. Printre
noi si bagaje misunau niste pitbulli balosi care pofteau de zor la
batoanele noastre de snickers (micul dejun pe care il aveam prin
sacose). Cand sa ne apropiem de casa, apare o madama micuta, uscata,
carunta si extrem de enervata care ne ia la zor pe o engleza cu accent
britanic ca am intrat pe o proprietate privata. Deja vedeam scena cand
asta ia pusca, pune cainii pe noi, etc… "Militarul" nostru parea si
el putin bulversat si a inceput sa-i explice in swahili lu madama ceva.
asta o tinea pe a ei, noi nu intelegeam ce naiba se intampla si de ce e
femeia crizata si zambeam cu totii inocent, ca un omogen grup de
francezi si romani tonti
Pana la urma cucoana zice ceva de care sa ne agatam si anume ca ea nu
are hotel si nu ne poate caza. SI noi am sarit toti ca nici nu vrem asa
ceva, dar am dori sa vizitam insula. Aaaaaaaaaaaaa, pai dece nu spuneti
asa, mai oameni buni, etc etc. Dar tot pe un ton asa, ca la armata. Ne
pune sa depozitam bagajele undeva, ne aseaza obligat in fotoliile de pe
veranda, ne spune pretul, face chitantele si ne zice ca ne da un ghid
care sa ne conduca. Am aruncat o privire catre casa si era superba,
colonialista nu statea rau deloc. Aveam sa aflu ulterior de la ghid ca
acolo s-au filmat scenele de inceput din Out of Africa … Mda, pai
merci… Asa da… Iar pe madam o cheama Linda, e nascuta in Kenya dar
e de origine britanica, e managereasa mosiilor de acolo unde e
proprietar guvernul kenyan si unde se desfasoara un prioect de
prezervare a resurselor naturale.
chestii. Ne zice ca madam Linda e foarte de treaba, dar e mai
militaroasa din cauza lor, ca daca se poarta frumos cu ei, ei se lasa
pe tanjeala.
Incepe plimbarea pe insula care de fapt se dovedeste a fi o peninsula . Peisajul e nemaipomenit, am prins si vreme foarte buna. E liniste,
e cald… Ia rnoua ne e foame si sete Aranjam cu Momo sa ne faca
madama ceva de mancare, niste sendvisuri, pe care o sa ni le aduca el
la un moment dat.
In afara de niste gazele undeva foarte departe, primul animal pe care-l
vedem e o girafa. Cica pe insula ar fi 60 de exemplare. Momo spune ca
in cursul zilei respective girafa asta a noastra va livra un pui.
Adevarul este ca statea nemiscata, parca asteptand ceva. Am pus-o noi
oarecum pe fuga ca ne tot apropiam sa-i facem poze.
Acolo unde statea girafa cresteau niste tufe mari de ciulini. Am aflat
de la Momo ca frunzele uscate si fumate sunt halucinogene iar semintele
negre din capsulele crapate sunt si mai si, daca le mananci
Insula asta e un fel de paradis pentru animalute dar si pentru pasari.
Printre copaci era o galagie permanenta si o fugareala de zburatoare.
Pasarea asta albastra am vazut ca e destul de comuna prin Africa. Nu
stiu cum se numeste, dar e foarte frumos colorata.
Incepem sa coboram spre marginile insulei si intalnim o familie de
girafe, cam speriase, ca imediat ce ne-au vazut au zbughit-o la fuga.
Nu stiam ca girafa alearga, dar pare ca o face in reluare. Picioarele
sunt foarte lungi
Am ales un loc unde sa ne intindem putin si sa il asteptam pe Momo cu
merindele. Ne-am pus pe iarba si recunosc ca am dormit o ora in ciripit
de pasarele. Pana la un moment dat cand un Gnu s-a trezit ca are ceva
sa ne zica. Eric statea in picioare si era extrem de vizibil in pulovar
alb. I-am zis ca mai bine s epune si el la pamant ca noi. Ciprian a
sugerat sa aruncam cu ceva spre Gnu. Noi am zis ca mai bine nu Dar
cica, avea sa ne explice Momo, Gnu astia fac galagie si te alearga, dar
daca il ameninti tu cu ceva, se sperie. Ma rog, ideea e ca el are
coarne, e oarecum mai inalt, e negru si muge. Cel putin la prima vedere
e in avantaj…
imperechere caci la un moment dat o turma de antilope s-a pus in
miscare atat de puternic ca ne gandeam daca incep sa vina spre noi,
oare stam bine asa, fix in drum? Masculii se alergau, se luau in
coarne, faceau zgomot.
Astia doi erau fix ianinte sa se ia in coarne, se mai tatonau sa vada daca nu rezolva amiabil diferendul.
Ne-am pus in miscare inapoi pe insula, inspre partile mai inalte,
gandind ca ne intersectam cu Momo candva. Am dat cateva ture si pana la
urma ne-a strigat omuletul: venea cu mancare si bautura. Asa ca ne-am
dus pana jos, pe malul laluclui, si ne-am asezat iar in iarba. Era ora
1 la pranz si ne luam si noi micul dejun. Dupa carem evident, merge un
somn, nu? Asa ca toata lumea s-a intins pe iarba la soare. Momo s-a pus
la umbra. Mai tarziu aveam sa aflam ca el a fost mai smecher. Noi aveam
sa dam jos un rand de piele de pe fata
Dupa vreo ora de odihna ne-am pus in miscare: aveam 2 ore la dispozitie
pana vine Matatu-ul dupa noi, asa ca vom strabate toata insula pe langa
mal. Evident, cu inima cat un purice din motive de hipopotami.
Mergand pe mal gaseam tot felul de oase curatate si albite de soare.
Cica pe insula in fiecare zi moare cate un animal din motive de hrana,
probabil insuficienta.
Intr-un loc unde pamantul era inundat de apa misunau pe sub pietre
niste raci rosii, cu care Ciprian a vrut sa aiba o poza. Ce era
interesant este ca am mai vazut cateva cadavre de raci care dupa ce
stateau o vreme la soare se faceau in prima faza albastre, apoi albe
cum e creta.
Pe la jumatate adrumului inapoi, am vazut in larg ceva greu, scotand
capul, apoi scufundandu-se. L-am strigat pe Momo si a confirmat ca era
un hipopotam. Deci cam asta e tot ce s-a vazut din el… Mai bine! Dar
sfat: daca e sa fie si iti taie calea, alearga cat te tin puterile,
insa in zigzag, pentru ca asta e greu si grasan si nu prea ia curbele
bine… poate mai ai sanse…
Deasupra noastra erau niste pasari foarte galagioase, care faceau tot
felul de figuri in perechi, si scoteau niste tipete ca de pescarusi
extrem de isterici.
Dupa ce am parasit malul apei si am urcat spre pamant mai inalt am
reintalnit prietenii Gnu, la fel de neprimitori si zgomotosi. Se pare
ca se infurie cam repede. Vazand insa ca n-avem nici o treaba cu ei,
si-au facut de lucru cu niste zebre… blonde
In partea de insula mai apropiata de casa Lindei era zona cu gazele si antilope Thomson si Impala.
La orele 16:00 ne-am reintalnit cu Deff/Jeff, insotitorul nostru de pe
Matatu. Am facut poze cu Momo, am platit, i-am multumit, ne-am luat
ramas bun. Dupa 6 ore de stat in soare si vant aratam ca niste raci
fierti si eram terminati. Am dormit minunat in zgaltaiturile
microbuzului.
A doua zi toti sufeream de cate ceva si cand ne-am intalnit in lift,
mergand spre birou, ne-a bufnit rasul de cum aratam… Dar weekend-ul e
deja legenda, la cate peripetii am avut