O sa schimb ordinea weekendurilor, dar e irelevant, caci oricum, toto despre peisaje si animalute este vorba. Intr-un final n-o sa mai tinem minte a cata zi este, deja numaratoarea inversa are prea multe repere individuale.
A castigat oferta lui Jeff/Deff, insotitorul de la Naivasha. Cu acelasi Matatu si Robert la volan.
E prima oara cand vad unul atat de aproape. Fascinant animalultul. Parea putin suparat J Dar invartea din ochi independent. Imi pare rau ca nu a facut si o demonstratie de cum prinde musca la distanta de nu stiu cati centimetri aruncand limba lipicioasa J Oricum, a fost simpatic si a stat la poze pe mainile tuturor J
Drumul e foarte bun in directia asta, soseaua era proaspat turnata, neagra, lucioasa. Insa la un moment dat an intrat intr-o zona cu lucrari si am iesit uc toto cu Matatu pe pamant, mai bine zis pe praf batatorit. Nu pot sa povestesc cat praf am inghitit si in ce hal ne-au zgaltait… Nu a durat mult, maxim 2 km cred.
Cum stateam noi asa la o rascruce de drumuri, au trecut 2 puradei pe langa masina, draguti foc, carand niste greutati, si Ciprian le-a facut poze. Aici ar trebui sa scrie el de fapt cum sta treaba, dar fac eu un rezumat. Ma rog, ideea e ca le-a dat 100 de Kshs (Kenyan Schilling). Echivalentul a 1 euro. Moment in care din spatele masinii s-a sesizat Beatrice ca de ce le dam de pomana, ca acum gata, nu o sa mai mearga la scoala, ca economia Kenyei e compromisa ca o sa astepte sa vina Mzungu (omul alb) sa le dea de poamana…. etc. Ca atatia bani nu face poate tatal copiilor intr-o luna, etc etc. Ideea e ca ne-a cam enervat atitudinea asta siam trecut la dezbateri zdravene (continuate seara la vinoase) despre vesticii astia care se dau foarte prieteni cu localnicii si stau pe la ei etc, dar asa, pe varfuri cumva… sa nu se murdareasca…
Ne-am invartit pe acolo o vreme si ne-am hotarat sa mancam picnic, pe marginea dealului, cu ochii in zare, spre crater. Am scos sacosele cu mancarea libaneza si ne-am pus pe treaba toti 5. Am rezolvat relativ repede. Ne-am dus si la toaleta care era absolut super: o cocioaba din vergele de lemn, cu spatiile umplute cu muschi si iarba si crengi. Foarte pitoresc
J si cam transparent, dar lumea prin zona era ocupata.
Ne-am hotarat sa stam prin zona mai mult si sa incercam o coborare pe un versant. Partea nasoala e ca pamantul ala era asa prafos ca o luai la vale cu totul. Ceea ce s-a si intamplat cu Beatrice care a dat un fund de pamant si s-a zgariat in bucatelele de zgura.
Batea un soare cald si un vant zdravan, asa ca ne-am gasit un loc unde sa ne asezam pe smocuri de iarba uscata si sa ne uitam in vale. Au venit si niste ghizi locali si ne-au aratat jos, pe fundalul verde, 2 puncte rosii: erau niste Masai care adunau ceva. Dar nici cu binoclul nu se vedeau foarte bine, ceea ce inseamna ca diferenta de nivel era impresionanta.
Am stat acolo, ne-am facut poze si am admirat peisajul.
Am mai cumparat niste zdranganele de la localnici. Nu prea ne mai venea sa plecam, dar trebuia sa ajungem la locul de cazare, asa ca ne-am pus in miscare…
Despre unde am ajuns sa innoptam, in episodul urmator.. J
ciprian, nu mai fuma!
foarte frumos, foarte frumos….
si foto sunt demne de concursul lui oringica:)
asteptam vesti despre noaptea petrecuta cine mai stie pe une:)
te pup,
dobreasca
Nu stiu cum vezi tu live toate frumusetile alea…dar pozele ne fac sa te cam invidiem nitel…oricum, macar asa bucurie sa aveti si voi acolo
sa vedeti locuri minunate… spor si la cat mai multe vederi din astea 