Blogu' lu' hiperbol – a.k.a "unu"

Dupa vreo 2 ore de petrecut pe terasa camerei, unde citeam intr-o lene absoluta, am hotarat sa iesim in satul musulman, sa vedem si noi cum arata de aproape paradisul in care am nimerit.

Ne-am preumblat pe strazi, tinand drumul pe langa ziduri, caci soarele nu iarta. Am intrat incateva pensiuni unde ne imbiau proprietarii sa le vizitam, macar sa stim unde venim data viitoare . Constructii simple, albe, curate, dotari simple dar de un bun gust ireprosabil.

Ne-am clatit ochii prin bazaruri intesate cu siraguri interminabile de margele, cu tesaturi si accesorii salutand femeile musulmane care stateau la sfat in umbra cerdacului.
Dupa o asa plimbare am hotarat ca ne-a ars destul soarele prin labirintul satucului si ne-am racorit in ocean, la una dintre cele mai frumoase pensiuni din Shella, condusa de un neamt relaxat total. Baia in oceanul turcoise, cald, linistit, picioarele adancite in nisipul afanat de reflux si esarfe fluturate in vant fac o zi obisnuita sa fie perfecta.

La neamt am stat sub un umbrar si am baut cafea la ibric de alama, am degustat niste prajituri incredibile si am urmarit o biata soparla care era vinovata ca e prea frumoasa. Am aflat de la proprietar ca era masculul, de-al casei, si ca doamna lui nu e nici pe departe asa incondeiata, ci gri mica si cuminte

Cu simturile desfatate ne-am retras la noi pe terasa unde dupa amiaza am mancat cel mai bun pranz, cu crabi gatiti in apa oceanului si cu un orez divin, fiert in cocos. Nu am avut mult ragaz si au trecut cei doi baieti tocmiti cu o zi inainte sa ne duca la o plaja pustie pe insula de vis-a-vis. Am plutit cu barca lor cu vele o vreme, pana am ajuns la o fasie de plaja pustie, stralucind metalic in soarele de dupa masa. Ne-au lasat acolo si am convenit ca in maxim 2 ore ne vedem in capatul celalalt al insulei ca sa ne duca la un restaurant plutitor de langa mangrove.

(imaginea mare poate fi vazuta aici: panorama sau aici)

E greu de povestit care e senzatia cand faci plaja si baie intr-un loc in care mai sunt eventual inca vreo 2-3 oameni in urmatorii 2 km de insula. Apa era perfecta. Uneori intepa si ne imaginam ca sunt animale ciudate care ne dau tarcoale, dar radeam de cat de bine poate sa fie…

 

La ora si locul stabilie, dupa o plimbare ingreunata de faptul ca orice pas insemna sa te extragi din nisipul afanat care te inghitea 20 de cm, am urcat iar pe barca si am dat o tura pe langa mangrove, acolo unde in decembrie vin delfinii sa manance fructe.

La restaurantul plutitor ne-am dus cu mai multe asteptari. De fapt statea pe doua barje ancorate, impodobite cu stuf si papura, impartite in camere unde puteai manca ce se gatea pe vas, adica ce se poate pescui in ocean si clatite. Am optat pentru un mojito cu clatite. si am ascultat linistea mult dupa inserare, pana pe la 8 si ceva cand a sosit taxiul nostru plutitor.

Traversarea micului canal intre cele 2 insule a fost prima experienta de navigare cu vele noaptea, sub un cer inecat in stele cum n-am mai vazut niciodata. Briza se transformase intr-un mic curent, apele se involburau sub noi in incercarea de a recuceri golful. Coborarea din barca s-a facut in apa pana peste genunchi, cu sandalele in mana si bagajul tinut deasupra capului.

 

Ne-am spus noapte buna si am urcat pe terasa noastra stapanita acum de familii intregi de soparle nocturne, translucide, inofensive si speriate de lumina. Cum dupa 9 seara nu prea ai ce sa faci in sat, in afara de a bea undeva la o terasa, si cum noi ne facuseram plinul, am hotarat sa dormim. Ne stepta o noua zi care acolo incepe foarte devreme dar din care nu vrei sa ratezi nici o secunda.