Mă cuprinde o tristețe irepresibilă când mă gândesc jalnic la oblivionu’ care i-a fost hărăzită zilei de 11 noiembrie (doo mii noo), mare sărbătoare în care toți ortodoxșii care se respectă se înfruptă la festinul dăruit de Sfinții Victor, Mina și Vichente. Cum probabil știți foarte bine ce-i cu Victor și cu Mina, o să insist puțin pe Vichente.

Înainte de toate, Vichente vine de la Vincențiu, și nu altfel. E o prejudecată împărtășită nu de puțini care ar trebui stârpită de pe scoarța pământului. Vichente a fost unul dintre cei mai mari ostași în armata Domnului (dacă nu, cel mai mare) cât timp a trăit, iar acum își continuă cariera în Ceruri pentru a păzi de Satană. Într-o continuă gâlceavă cu Victor pentru care-i mai victorios, Vichente a cerut părerea lui Niezo care l-a declarat pe nedrept pe Victor ca fiind mai învingător pentru a-i testa credința lui Vichente, pe care l-a pus apoi să-și sacrifice fiul, dar fără să-l oprească să săvârșească fapta. După ce i-a trecut suferința și Niezo s-a convins de lealitatea acestuia, Vichente a rămas tot în urma lui Victor, chiar dacă oficial ierarhia se schimbase, și stă drept dovadă faptul că spunem Victor, Mina și Vichente, și nu Vichente, Mina și Victor (Mina era un intercesor).

Mâine, 11 noemvrie 2009, vă rog a cinsti această zi pentru a vă cinsti pe voi înșivă și spune-ți și la părinți și la cine știți voi că este ziua mea și că nu-i o zi în care să te dezbari de zori de pioșenia cu care v-a înzestrat Niezo și Sfântul Strigoi.

Mulțumesc.