Poate că nu mi-am arătat niciodată pasiunea pentru literatura contemporană română şi poate că cei care mă cunosc ar spune că asta ar fi printre ultimele lucruri ce m-ar preocupa. Da’ eu o promovez. pm. Din cauza asta, o să postez o altă poezie de-ale lui Yuki, pe care a suflat-o cu sentimente din interior, expuse în afară.

Coboara-n jos

Pe treptele pustii de dor,
coboara-n jos,
prin intunericul difuz,
de forme prin idei,
de umbre fara rost.
Coboara-n jos,
prin minunatul des parfum,
de carne si subsol,
coboara-n jos,
tu inger prea frumos,
coboara treptele usor,
cu fiecare pas mai jos,
in absolutul infinit
al relativitatii fond,
intr-un abis al tuturor,
in al cunoaster-i amor.
Coboara-n jos si o sa vezi
intr-un final de coridor
A umbrei stricaciune-n gol,
Intr-o sclipire de subtil
O viata vecinica in om.

Yuki, psiholog (preten cu dr. Cristian Andrei)