VioletaV

Ma ploua. Sunt singura pe o strada intunecoasa si rece. Zidurile caselor se intind pana la cer in viziunea mea. Sunt incoltita de toata raceala pamantului. Imi e teama. In fata mea vad o umbra. Cine e ? Vine spre mine. Ah, se indeparteaza de fapt . As vrea sa fug spre ea, sa ma ajute sa plec de aici, dar ploaia imi inunda prea tare picioarele ca sa ma pot deplasa. E un cosmar? Imi simt picioarele inghetate. Uit sa specific ca e toamna, e miercuri si e trecut de ora 23. Dar ce caut singura aici? Cine m-a dat uitarii tocmai in iadul asta?

Port o rochita alba cu umerii goi care acuma a devenit alba cu negru caci pana la brau sunt plina de noroi. Pantofiori i-am pierdut. Si tare imi pare rau de ei caci erau pantofiorii aceia albastrii cu pietre pretioase pe care i-am primit cadou de ziua mea de la Ioana. Ma gandesc la ei acuma. Incerc sa uit ca inaintez in pustiu, caci in fata mea e doar intuneric si ploua.  Parul mi s-a lipit de spate si gat, parca i-ar fi frica de ceva. E ud si speriat, la fel ca si mine. Vad lumina! Vad lumina!

Ah, unde sunt iarasi? Spital? Cum am ajuns aici? Una dintre asistente imi spune ca am fost gasita lesinata pe una dintre cele mai inspaimantatoare strazi ale orasului si ma intreaba ce cautam acolo. Buna intrebare.