Mi-e dor să fiu boboc!

September 25th, 2012 by wana

În ziua în care am aflat că am intrat la programul de master pe care mi l-am dorit, la buget, am fost atât de fericită că nu mi-am mai putut șterge zâmbetul de pe buze două zile. M-am lăudat tuturor cu triumful meu, am povestit verișorilor, mătușilor, unchilor, i-am tracasat pe mama și pe tata, ce mai, după o vară moartă, am înviat când am aflat că mai pot studia doi ani la ”Politehnică”. Când am aflat că și Alex a intrat la master la ”fără taxă”, am sărbătorit frenetic două nopți cum numai noi știm. :P

După ce mi-a dispărut de tot starea de exaltare din trup, am rămas singură cu Briana în casă și m-am gândit la toate momentele pe care le voi retrăi; asistenți, doctori, lectori, conferențiari, profesori, academicieni, toți plimbându-se pe aceleași coridoare cu mine,  însă ceva mi-a zdruncinat încrederea și starea de mulțumire sufletească: cum îmi voi împărți timpul între job și școală. Acum că m-am mutat de la ai mei și am mai multe responsabilități, trebuie să îmi pun în ordine prioritățile, dar gândul că voi lipsi de la seminarii mă năruie. În afară de asta, am început să mă întreb cum voi reuși să-mi drămuiesc timpul astfel încât să mă descurc și la job și la școală, să  pot fi o bună profesoară de engleză, dar și o masterandă pe care cadrele didactice să o recunoască la examen- mereu mi s-a părut ridicol atunci când se trezea câte o colegă de-a mea să apară doar la examen și atunci o întreba doamna Conf. dr. Cernicova cine este.

Habar n-am cum mă voi descurca, e prima oară când trebuie să aleg între job și școală. Mi-e foarte greu numai să mă gândesc la asta, dar sunt nevoită o fac, altfel nu-mi imaginez altă cale prin care să rămân independentă financiar și cu diploma luată.

Aaa… da, mai am o întrebare -copilărească desigur, dar sunt curioasă- mă pot considera boboc dacă sunt în primul an de master? Totuși, am abia 21 de ani, nu sunt așa departe de 19, nu?

 

I want to be the β female!!!

April 19th, 2012 by wana

Îndată ce am aflat de conferința PRbeta, am intrat pe site-ul evenimentului ca să văd care sunt speakerii, care sunt temele principale abordate și care sunt condițiile de participare și…. normal, am fost entuziasmată când am văzut că vine Manafu și Victor Kapra, ca să nu mai spun ce sentiment de exaltare m-a cuprins când m-am gândit la toți bloggerii timișoreni care vor participa la eveniment. Până să fac o criză de paroxism, am scroll-uit puțin și am dat de taxa de intrare… și atunci am coborât cu picioarele pe pământ.

Treaba e cam așa: deși sunt  studentă, locuiesc cu părinții în Timișoara și teoretic, ar fi trebuit să-mi fie destul de ușor să fac rost de bănuții pentru intrare, circumstanțele au făcut ca, tocmai pe la începutul lui mai, văru-miu- garda de corp a familiei- să se însoare, așa că înțelegeți cam unde bat. Mi-am luat gândul de la părinți și mi-am îndreptat antenele spre alte metode de obținere a banilor, până când, o luminiță a apărut la capătul tunelului… Roxana mi-a dat de veste că se pun la bătaie două locuri la PRbeta pentru cei care scriu un articol despre beneficiile participării la eveniment. Așa că, am fugit către laptop și am pipăit tastatura cum am știut eu mai bine ca să strig în gura mare de ce vreau tare, tare să particip și eu la conferința RPbeta.

Întâmplarea face că, sunt în ultimul an la Facultatea de Științe ale Comunicării, la specializarea Relații Publice și tema lucrării mele de licență abordează ideea discriminării de gen în blogosfera românească, deci, sunt recunoscătoare pentru orice fel de interacțiune cu bloggerii noștri consacrați, îndeosebi în contextul PRBeta.

Am citit pe site că PRbeta de anul acesta se adresează în special companiilor și agențiilor de comunicare, ceea ce mi se pare foarte ok, având în vedere că mi-am propus, după ce termin studiile, să deschid propria mea firmă de PR  și de unde să învăț mai bine despre managementul unei firme dacă nu de la cei mai buni în domeniul lor.

Un ultim beneficiu pentru care aș vrea să particip la PRbeta este acela că, păi că, e super tare! Hai să fim serioși, cine nu ar vrea să meargă la conferință?! Eu vreau tare, tare să merg la unul dintre cele mai tari evenimente în domeniul PR din România și jinduiesc după un loc în sală.

So, there you have it: beneficiile participării mele la conferința PRbeta. Please, pick me!

Why does love hurt

October 4th, 2011 by wana

 

Either you believe in the concept of love, or not, you must admit that it has happened to you, the staggering feeling that you want to share your other half of the KFC bucket and your pizza.

Initially, it starts with a bunch of butterflies in your stomach, then the feelings grow into a big caterpillar stuck up your throat, after that, the whole “good” pain transforms into a drunken feeling; in the end, you get hit by the hangover that destroys your beautiful nausea. Eventually, you wake up.

So, why does it work that way, at least for most of us? Why does it hurt?

Well, first of all, when you’re a day dreamer, like me, there’s a possibility that you will start imagining things after your first night together. For example, you write all the hot scenes in a diary or on your blog, you start daydreaming and can’t wipe the stupid smile off your face.

After all that, things are looking better, the world is a better place, the sun is shining and guess what, you’re kind of IN LOVE. Don’t deny anything, it won’t help you, nor will the exaggeration. After an amazing period of wonderful experiences with love in your life, there comes a time when things don’t go so well, you start realizing you’re not soul mates anymore, you’re not so perfect together, you’re not…

It hurts because you put your effort into making it work, you opened up, you tried to make the most of it.

LOVE hurts because it is not what you imagined it would be like, it hurts because Lust becomes routine,

Office desk sex becomes 5 minutes cuddling,

Vibrating feelings become vanity,

Endless love becomes just THE END.

5 reasons why you shouldn’t hate Twilight

July 18th, 2011 by wana

Ideally, you should read everything that falls in your hand but most of the time, you certainly take your time before reading a book, you read the review on the back, or a little biography of the author and most of the time you end up letting it go because it doesn’t fit your taste. The same thing happened a few years ago when I was totally anti-twilight and I discouraged everybody to do so, until one college day when I heard about some smart ass girl who recently finished the fourth book of the series Twilight and that rang a bell, I was somewhat aware of her capability and taste in reading books so I was a little surprised that she red the infamous books. Even so, it was enough, I was already hung up on the idea of reading at least on book of the Twilight series.

So, I downloaded the first book, Twilight, and read all that day plus the night and finished it by lunch time next day. This is why you should take into consideration reading this book:

Twilight Series Books

First of all, yes, it has a few cliches but other than that it is rather good and it tends to reverberate inside the feeling that you really want to live through that kind of love, the love that everybody aspires about.

Second, Stephenie Meyer, the author, projected the ideal love story in the most uncommon and amazing way, of course, we would never get to live that kind of ideal love but we can dream about it.

Third, the movie doesn’t give enough details about the charter’s feelings, so the book obviously will be more satisfying in that sense and I can tell you that it is pretty amazing once you’ve started to get into the reading.

Fourth, Bella’s character is more vivacious and it’s easy to live the feelings through her, like the excitement of falling in love, or the anxiety of losing your loved one.

FIFTH and final, if you really don’t like the book, you can always mock it with your friends. More than that, you can talk about it and not just stand and listen about the twilight subject, you can actually speak and tell your opinion about it.

That’s how I feel about Twilight, what’s your opinion about the entire subject?

Cum să nu fi hot vara

July 15th, 2011 by wana

În mod evident, vreau să fac o scurtă apologie pentru toţi cei care asudă ca nişte animale jegoase, cei care preferă să sară în havuzurile din centru decât să le admire, cei care se şterg de transpiraţie din trei în trei minute, pentru cei care nu mai au salivă ca să saliveze când văd o sticlă cu apă rece, pentru cei care nu mai sportă vara asta scârboasă.

Gata! S-a terminat cu plimbările în parc pentru că e cald, cartea pe care aveai de gând să o citeşti pe malul Begăi s-a dus, chiar dacă încerci să citeşti la un duş sau la ştrand, rişti să îţi fleceşti cartea pe care ai cumpărat-o din banii strânşi în timpul şcolii şi s-au dus naibii toate planurile tale de linişte totală pentru că hăndrălăii de la ştrand sigur vor sări în continuu în apă ca să te ude- şi nu, nu e nimic sexi în asta.

Mai mult, când crezi că în autobuz urmează să fie mai răcoare, nu e nici urmă de vreun aer condiţionat sau un geam care să te elibereze de mireasma porcină a călătorilor (ce caută bătrânii în autobuz la ora aia, când medicii le-au recomandat să  stea naibii în casă?!), aşa, călătoria ta va fi una plină de stări de leşin, de senzaţia unei regurgitări severe şi toate acestea ţie şi numai ţie ţi se întâmplă.

Recomandări în rime:

Fă totul cât mai de dimineaţă,

Bea multă apă cu gheaţă,

În autobuz stai în faţă,

Ia cu tine şerveţele,

Poartă haine lejere,

Stai în locuri cu aer condiţionat,

După-masa stai în pat,

Fă-ţi prieteni care au maşină

Dă-le nişte bani de benzină,

Mergeţi la piscină

şi nu  înotaţi cu burta plină.

Cam atît am avut de zis, dacă nu v-aţi răcorit încă, aşteptaţi în faţa televizorului, la rubrica meteo până vine toamna.

Vă transmit de aici (un loc cu aer condiţionat),

Oana :p

În rai

July 13th, 2011 by wana

Ei, am fost constrânsă de context să îmi creez un cont pe stumble upon, am oscilat la început între a mă strâmba şi a mă chinui să trag o grimasă oarecum satisfăcătoare pentru cei care m-au convins să intru pe reţeaua  asta de socializare “împiedicată”, dar într-un final am cedat şi mi-am tastat id-ul meu cel vechi şi ridicol în căsuţa care pâlpâia,am scris o parolă stupidă şi am dat enter. În clipa următoare am dat peste ceva uimitor…

Văzând o asemenea minunăţie, veţi înţelege aluzia din titlul articolului (unii). În următoarele câteva secunde parcă lacrimile voiau să se repede şuvoaie pe obrajii mei rubiconzi, însă nu voiam să fac ceva stânjenotor faţă de acei oameni atât de serioşi lângă care eram în acel moment.

Vedeţi voi, acest loc (din poză), Librăria Publică din Stockholm, l-am găsit pe stumble upon ăsta şi i-am dat un like mare. În afară de faptul că mie îmi pare raiul pe pământ şi mi se pare increibil că e creat de om, mai este ceva care mă inspiră când mă uit la poză: arhitectura, îmi place armonia dintre vrafurile de cărţi şi imensitatea care le ţine strâns, ca o îmbrăţişare. E ceva personal şi împărtăşesc cu voi doar atât… îmi place cum se combină construcţia cu literatura, ca o osmoză de particule tari şi moi.

Nu-i aşa că v-am făcut să vă simţiţi ca în rai? :P

… şi vă dau şi linkul ca să vedeţi voi mai bine despre ce vorbesc:

http://features.cgsociety.org/stories/2009_05/2009_05_stockholmlibrary/15-render-FG.jpg

5 motive ca să citeşti la Cărtureşti, nu acasă

July 12th, 2011 by wana

Nu am realizat cât de mult îmi doresc să mă mut la casa mea până într-o zi când tata a dat buzna în camera mea, la ora 6 dimineaţa să verifice dacă geamurile erau închise, aşa a dat de mormanul de haine de pe scaunul de la birou şi aşa a început cearta cu noaptea-n cap despre cât sunt de dezordonată şi cât de mult mă afectează asta ca persoană în societatea noastră. Ei renegaţi-mă dragilor pentru că aşa voi rămâne şi nu am de gand să mă schimb în vreun fel, dar să revin pentru că făcusem o mică digresiune şi să continui ideea plecării mele din cuibul părintesc, ei bine, nu e uşor să stai cu ai tăi, nu-i aşa? Mai ales dacă părinţii tăi sunt mai conservatori sau supraprotectivi.

De exemplu, dacă vrei să citeşti în pace o carte mai scandaloasă, cum ar fi “Lolita” a lui Nabokov sau “Cucul şi pupăza” a lui Will Self, nu e indicat să le citeşti dacă ştii cu certitudine că aceasta va isca certuri, sau mai rău, dacă ar fi să păţiţi ca mine, ai voştri vor sugera să mergeţi la un psihiatru.

  • Ca la teleshopping vă spun că, PUTEŢI UITA DE PROBLEME VOASTRE, acum aveţi locul potrivit ca să nu vă ruşinaţi când citiţi “anumite” cărţi sau să nu roşiţi dacă cineva se uită la coperta plină de seminificaţii dubioase a cărţii pe care o ţineţi în mână, librăria Cărtureşti!
  • Unul dintre motive e clar, al doilea motiv pentru care v-ar plăcea să citiţi la Cărtureşti este ceaiul bun la un preţ rezonabil, care poate fi savurat în timp ce răsfoiţi cărţi. Mie personal, mi-a fost frică să nu vărs ceaiul pe foile neobişnuit de albe ale cărţii, dar am reuşit să păstrez paginile intacte.

  • Al treilea motiv pentru care vă recomand să vă refugiaţi la Cărtureşti este mirosul narcotic al cărţilor, într-adevăr nu e biblioteca din Alexandria ca să miroasă a papirus, dar miroase la fel de frumos, mă cuprind fiorii numai gândindu-mă la izul acela îmbietor din aria de beletristică.

  • Un alt avantaj, atunci când mergi la Cărtureşti,  este că, atât cât stai la masă să te bucuri de ceai, poţi lua orice carte vrei de pe rafturi şi nimeni nu îţi spune nimic. Adevărul este că aşa am reuşit să trişez de multe ori şi am citit cărţi întregi fără să le cumpăr, preferatul meu de acolo era Jorge Luis Borges şi mergea perfect cu zilele în care voiam să “scap” de acasă.

  • Pentru a pune accentul pe ce am considerat eu cel mai valoros avantaj al acestui loc mirific, vă spun că motivul cel mai întemeiat este acela de a fugi de realităţile din jurul nostru, chiar şi pentru o oră, chiar şi fără ceai, doar cu suc de mere (e destul de bun), pentru a putea face faţă mai departe.

Librăria e deschisă de luni până duminică între orele 10 şi 22, în Iulius Mall sau pe strada Mercy, nr 7 (aproape de Piaţa Unirii).

Cum mi-am petrecut sfârşitul… verii

July 7th, 2011 by wana

Ei, şi după ce citeşti toate acele cărţi prin care îţi trăieşti propriile poveşti şi fantezii, vine seara aceea din săptămână când ai vrea să simţi literalmente cum e să fii cuceritor, aventurier, un necunoscut într-o noapte oarecare, într-un loc ales la întâmplare de cunoscuţii tăi.

Să te pierzi în lumea cărţilor e tentant odată ce ai intrat în năvod ţi-e teamă, lene şi frică să mai ieşi, asta am descoperit eu cu ceva vreme în urmă, când toate gândurile şi principiile mele au fost răsturnate într-o învălmăşeală de trăiri.

Se făcea că eram înnebunită după un coleg din clasele mai mari şi doream cu fervoare să îi atrag atenţia sau măcar să îi arăt că exist. Tipul, genul tocilarului american, cu dioptrii groase şi cu degete spasmodice, era, chipurile, cel mai deştept din şcoală, aşa că i-am luat id-ul şi am intrat în vorbă cu el. Evident, fiinţa mea era insignifiantă, nu înţeleg nici în ziua de azi ignoranţa lui impenetrabilă, însă, pentru a putea să rezist oarecum în criza adolescentină şi să nu mă deprim în cel mai stupid mod posibil, am început să citesc aceleaşi cărţi pe care “tocilarul” le citea, aceleaşi ziare, ba chiar am furat teza lui la română pentru a vedea cum scrie. Din fericire m-am ales cu o serie de cuvinte şi cunoştinţe noi din cărţile citite, însă, partea proastă a fost că am trăit o fantezie care mi-a hrănit imaginaţia în van pentru aproape doi ani (timp în care niciun alt băiat nu era la fel de deştept ca “tocilarul meu”), ca să nu mai menţionez că celelalte cărţi aveau doar teme cu iubiri între genii şi femei găsite în cartiere dubioase. Îmi doream ca prin cărţi să îmi trăiesc aventura de liceu şi am ajuns la sfârşitul unei veri, când am realizat că ceilalţi tipi cu care dansam şi îmi petreceam timpul nu aveau nici măcar nume, erau doar nişte năluci care treceau prin timpul meu pierdut.

Ideea pe care vreau să o transmit este că, deşi sunt pro citit, şi poate par ipocrită când spun asta, dar trăirile propriu-zise sunt mult mai palpitante decât fanteziile, bunăoară, datorită trăirilor şi aventurilor, scriitoriil au izbutit să încropească toate cărţile acelea bune din care ne înfruptăm cu imaginaţie.

Nu vreau să scriu o concluzie evidentă, dar  orice carte ai citi, nu te afunda prea tare în pagini pentru că e un mod virulent de a deveni antisocialist  sau, mai rău, ai putea avea parte doar de trăiri platonice ca în cazul meu.

Nu ai vrea să te trezeşti abia la sfârşitul verii, nu?

Cum să îţi trăieşti fanteziile

July 6th, 2011 by wana

Fanteziile tale nu au părut niciodată mai veridice decât acum!

Visurile şi năzuinţele tale îţi creează mereu sentimentul că ele exită undeva în cotloanele gândurilor tale, dar nu sunt palpabile şi nu se vor materializa prea curând. Poate că aşa este, dar există modalităţi prin care poţi crea iluzia trăirii în viaţa ta, pentru simplul motiv că ai vrea să te simţi mai împlinit, sau pentru că ai vrea să îţi hrăneşti imaginaţia pentru o linişte interioară.

Dacă îţi doreşti să fii un luptător sau un patriot care să lupte pentru ţara lui, atunci aşează-te confortabil pe fotoliu şi citeşte “Mascarada” lui Alberto Moravia, un scriitor italian care a scris despre Roma fascistă.

Dacă simţi cu adevărat nevoia să uiţi de criticile celor din jur pentru că fumezi sau pentru că te distrezi, atunci leneveşte în pat cu cartea tinerei scriitoare, licenţiată la Harvard, Aiobheann Sweeney, numită “printre altele, m-am apucat de fumat”, o carte în care sunt descrise puterea conformismului în gaşcă şi transformările prin care trec tinerii de la adolescenţi la adulţi.

Dacă vrei să evadezi în Paris, să te pierzi în nebunia Franţei din prima jumătate a secolului XX, atunci refugiază-te undeva pe balcon sau pe o terasă împreună cu scriitorul controversat Henry Miller şi “Tropicul cancerului”, una dintre cele mai scandaloase cărţi ale sale care îţi face cunoştinţă cu damele de companie de pe bulevardele Parisului şi te învaţă franceza de baltă.

Dacă visezi să guşti din delicatesele exotice şi misterioase ale japonezilor, atunci înhamă-ţi apetitul şi salivează cu scriitorul japonez Jun’Ichiro Tanizaki şi cartea lui “Club Gourmet” în care sunt o serie de povestiri pur asiatice.

Dacă te intrigă toate gândurile şi visurile tale profunde şi vrei să găseşti răspunsuri sau semnificaţii, atunci Mircea Cărtărescu şi “Rem” sunt recomandate înainte de toate.

Vara e ca un miraj, trece repede, să visaţi frumos!

Am citit, am văzut… am zis!

July 5th, 2011 by wana

Dacă plănuiţi să leneviţi la umbră sau în camera răcoroasă cu o carte bună în mână, vă recomand câteva cărţi perfecte pentru vară. Prima carte care te duce într-un loc “nisipos” este Femeia nisipurilor de Kobo Abe, un scriitor japonez.