… suna a traducere adaptata dupa titlul unui film. Asa-i, chiar asta e.
Am revazut astazi povestea cu replici “de film” si personaje “exemplare”; cu priviri care rezoneaza altfel in fiecare dintre noi; cu scena “primului sarut”, care m-a facut sa inchid ochii, sa zambesc si sa-mi amintesc cum s-a intamplat pentru mine; cu adultii-copii si copiii-adulti; cu orgolii si o idee de misticism.
Am vazut o poveste care m-a mangaiat si mi-a amintit momente simpatice si gingase; o poveste care m-a provocat sa ma gandesc la cum fiecare dintre noi poate fi un paradox; … la cat de anonima e Moartea in carne si oase; … la cat de luminos ar putea fi Intunericul; … la cat de frageda pare Eternitatea.
Mi-am amintit cat e de delicios sa te indragostesti si sa inveti sa iubesti;
… sa te trezesti incaltat in papucii altcuiva si sa inveti mersul pe jos ca pe o experienta complet noua si surprinzatoare;
… sa simti ca stii ce e bine pentru tine si sa ai o dorinta atat de mare incat sa rotesti energiile Universului si sa primesti acel “ceva”;
… sa pierzi un suflet drag si sa redescoperi langa tine un suflet nou, insa familiar.
M-am gandit la poetul nostru de suflet si la “inger si demon”; … la verdele crud care iese din pamantul ars; … la spatiul dintre noi si la distantele pe care le umplem cu secunde; … la ferestrele in spatele carora se deschid privelisti care-ti taie rasuflarea.
Mi-am amintit ca uneori alegi sa cazi, ca sa ai de unde sa te ridici …
Am simtit asa cum se simte nehotararea si cat de greu apasa o alegere care se vrea eliberatoare.
Am gasit ca sunt atatea culori in care poti desena lumea!
Angel of mercy, how did you find me? Where did you read my story?
How did you pick me up again?
Angel mercy, how did you move me? Why am I on my feet again?