blogu' lu' wannabee

“Someone who admires you deeply, it’s hidden in front of your eyes.”

Sala Atelier a fost astazi aproape plina … observatia e valabila cel putin pana la momentul celui de-al treilea gong, caruia i-a urmat scaderea treptata a luminii din proiectoare, pana cand gradenele au fost cufundate in bezna.

Recunosc, subiectul mi-era strain atunci cand am decis ca ma intereseaza piesa; si a continuat sa-mi fie strain pana la intrarea in sala Teatrului National. Nu regret. Lipsa mea de curiozitate mi-a lasat libertarea sa ma bucur de fiecare miscare desincronizata, de fiecare balba si confuzie, de jocul de cuvinte si de mimica intotdeauna amuzanta a lui Horatiu Malaele. Toate au dansat, asemenea unor note fabulos punctate, intr-o ordine exacta, pe un ritm absurd, in ceva ce seamana cu partitura unei opere tragi-comice … un fragment care, prin repetitia lui, construieste o proiectie caricaturala a omului contemporan.

Finalul insa m-a cutremurat. Rasturnarea decorului minimalist ma trimite cu gandul la camera obscura. Abia acum vad ca personajele sunt croite dupa unul si acelasi tipar, iar diferentierea se face intr-un raport de forta, dat de statut si de sex. Costumul, machiajul, mimica, tonul, gestul si vocea fiecarui personaj imi par exemplare si definitorii pentru omul alaturi de care simt ca traiesc aceste vremuri. Omul care vrea sa convinga si sa supuna, sa se impuna si sa suprime. Omul care devalorizeaza si culpabilizeaza, omul care domina si ameninta. Omul care, alimentand opozitia indiferent de context, se autoflageleaza si ucide.

Sper ca Lectia lui Eugen Ionescu sa nu proiecteze oglinda asta blestemata, in care ne contemplam cu ignoranta zi dupa zi, intr-o bucla atemporala; asa ar putea sa arate Purgatoriul nostru pe Pamant …

A trecut aproape un an de cand am inceput un exercitiu pe care sper sa-l transform intr-un obicei. E genul de exercitiu inspirat de niste prieteni care au invatat sa se asculte, carora nu le e teama  sa se cunoasca si care-si doresc sa se inteleaga; e genul de exercitiu prin care imi doresc sa cresc fara complexe …

… mi-am propus sa evit sa proiectez asupra celuilalt, oricine ar fi, asteptarile mele, si sa-l abordez, in fiecare zi, ca si cand atunci l-as fi intalnit pentru prima data, fara etichete si preconceptii; sa evit sa-mi construiesc lumea crezand ca lucrurile care mi se intampla zi de zi (si pe care de nenumarate ori le numesc rutina, a unei relatii sau a unei profesii) sunt un merit propriu; sa invat sa accept faptul ca in orice clipa totul se poate opri, ca universul care ma inconjoara se hraneste din mine si eu din el si ca totul e un schimb;  sa accept sa primesc fara sa ma simt indatorata (va fi cumplit de greu de schimbat :)), sa am deschiderea sa daruiesc fara sa astept ceva in schimb, sa invat sa refuz fara sa-mi fie teama ca se va intoarce impotriva mea si sa am curaj sa propun, asumandu-mi faptul ca si refuzul e un posibil raspuns.

…how I wish I could surrender my soul, shed the clothes that become my skin and see the liar that burns within my needing…

James Blunt – Tears and Rain lyrics

Am mai incercat acum ceva vreme sa scriu cat de repede pot tot ceea ce-mi trece prin gand si sa nu mai recitesc …asta ca sa evit un alt exercitiu “scremut”; asadar, o multime de amintiri zboara prin capul meu; ma pregatesc sa scot din sertarele mintii demonii pe care am tot tinut sa-i ascund vederii … in credinta ca vizualizarea ma va ajuta sa-i infrunt si sa-i domin. Gabriel Liiceanu spunea ca, in acceptiunea lui Platon, vazul este cel mai ales dintre simturi, singurul care ne mijloceste relationarea cu frumosul si deci singurul care ne aduce aminte ca am fost odata ingeri. Poate, inconstient, asta a fost un argument pentru aderarea mea la cursul de tehnica si arta fotografica.

Ma gandesc uneori la serile in care Cioran se plimba, macinat de insomnii, pe tarmul marii … ma intreb daca nu avea oroare, asa ca mine, de necunoscut. L-as fi intrebat pe  “scepticul de serviciu” daca mi-as putea asuma teama organica de necunoscut ca pe o parte din mine, o parte fara de care nu pot functiona.