invictus
… asa mi-am amintit ca prima data cand am pasit intr-o arena sportiva, a fost pentru un meci de rugby … juca Farul Constanta ;op Si asa imi reamintesc ca tata a fost rugbyst si ca de la el am invatat sa apreciez clasa unui meci frumos; si tot asa, ca una dintre primele comenzi on-line a fost pentru o minge de rugby ;o) Mai mult, am revazut “barbati bine” si am zambit la gandul ca asta poate sa faca sportul cuceritor :o)
Ei bine, celor care spera sa vada un film tare, ca sportul asta, le recomand sa-si tempereze asteptarea. Invictus, asa cum il inteleg prin filmul lui Clint Eastwood, e o idee simbol; e poezia unui crez, unde sportul e o metafora. Mai mult ramane sa vada fiecare dintre voi, cum lucrurile bune li se intampla celor care cred …
Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeoning of chance
my head is bloody, but unbowed.
Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.
