blue’s clues

15

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

27, trecute fix

mi-a ramas un ”semn” de la Gog de Papini

cea mai recenta carte care m-a surprins - The Tipping Point a lui Gladwell

… urmatoarea va fi despre “palariile” lui de Bono

am vazut Le Fabuleux Destin d’Amélie Poulain de un numar de ori … hmmm, dar e la fel de surprinzator si delicios ca prima data …

purgatoriul, imaginat de mine ca pendulare intre + & – (cam cum arata fiecare zi in care respiram in lumea asta) seamana grozav cu cel din What Dreams May Come

povestea “calutului roib” este una dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea, alaturi de laptele cu cacao din fiecare dimineata, dinainte de a cobori la gradinita; … si tortul bunicii, celebrul tort cu nuca, o opera complexa dupa pregatirea careia ramanea mereu crema, cu straturi in degrade – de la culoarea untului, la negrul aproximativ al ciocolatei, pe cateva cratiti si castroane, linguri si palete … o crema numai buna pentru o repriza de mozoleala, la concurenta stransa cu Andu ;oD

mi-e dor de Spaz

nu-mi imaginez viata fara frate’meu si ma mandresc cu el, sper sa ma ierte ca nu stiu sa-i arat prea des cat de mult il iubesc

smile, like you mean it … long time since I’ve done that

mi-e dor de impulsul de a imbratisa oamenii; intr-o vreme imi doream, des si intens, sa fac asta, mai ales in prezenta celor la care vedeam o umbra de tristete … oare cand a disparut dorinta asta … o fi asta primul pas spre mizantropie?!

de Adormirea Maicii Domnului am investit o zi de rabdare in trenurile patriei, ca sa ajung intre dealuri, printre cripte si flori, la Marioara mea, sa-i las putina lumina …

23: numarul care aplica riguros legea compensatiei; pe final de 23 m-am implinit … si, tot pe final de 23, pierd o parte din mine; ma duc si eu putin cate putin, cu fiecare suflet care pleaca

lucrurile par ca incep sa se aseze; o fi un semn de normalitate!?

dap, astazi, multumita rabdarii si devotamenului lui Rugina, dupa numai 3 lectii, am invatat sa merg pe bicicleta ;o)

ma pregatesc sa devin un daydreamer (hmmm, suna a oximoron) mda, inca ma pregatesc; intre timp am decis ca Droopy, floarea de cires si cu mine sa fim nedespartiti (probabil din noiembrie).

a venit si lectia introductiva a cursului foto de la Scoala Populara de Arte

ei bine, astazi am fost una dintre cei care viseaza cu ochii larg inchisi ;op

  • Luni: curs de fotografie
  • Marti: bicicleta
  • Miercuri: atelier de ceramica si modelaj (… poate si grafica, daca prind curaj)
  • Joi: basket
  • Vineri: calatorie
  • Sambata: odihna
  • Duminica: vin si gustari, in compania prietenilor

… nu arata rau pentru o prima saptamana de octombrie ;oD

.

.

.

Cumplite luni…astazi s-a prapadit si tataie.

.

.

.

incropesc o suma de demersuri sanatoase:

  • sa ma ascult,
  • sa deschis o “pubela relationala”,
  • sa nu mai fac proiectii vii din dorintele mele,
  • sa separ omul care-mi vorbeste de subiectul despre care imi vorbeste

Imi plac oamenii care zambesc chiar si atunci cand ploua.

Mai sunt 6 saptamani si se inchide anul. Scriind asta, mi se strange inima. In ultimii 3 ani i-am pierdut pe rand pe Spaz, pe mamaie si pe tataie. In ultimii 3 ani m-am indepartat si de cel mai drag prieten … mi-e dor de fiecare dintre ei. Inca nu stiu daca imi lipsesc atat de mult (incat nu ma pot gandi la ei fara sa ma podiseasca lacrimile) pentru ca fiecare a plecat cu o parte din mine … sau pentru ca am nevoie sa traiesc alte momente langa fiecare dintre ei, pentru ca am crescut cu ei, pentru ca am invatat de la ei … pentru ca ii iubesc.

Au mai ramas 5 zile; n-a mai plecat niciunul. De acum 6 saptamani si pana astazi: a nins, m-am bucurat si am bucurat si pe altii, am primit cateva raspunsuri si, surprinzator, nu am ridicat alte intrebari; nu am mai multe certitudini, insa sunt mai increzatoare in instinctul meu …

Am inceput un an nou in cea mai draga companie, incalzita de cele mai frumoase ganduri … cu bucuria cuvintelor lui Razvan “imi doresc sa fie 2010 pentru toti o calatorie frumoasa”