blogu' lu' wannabee

in tara omului alb nu se doame

oamenii albi nu se opresc niciodata, nu dorm; ei se duc, se intorc …

oamenii albi au gradini si case frumoase … locurile in care stau sunt ca un colt de rai

mi se pare ciudat ca omul alb merge si pe sub pamant

dimineata, toata lumea zambeste si saluta; seara, nimeni nu vrea sa piarda timpul cu asta

albii nu se uita la tine cand merg pe strada, ei isi privesc picioarele

in tara omului alb, daca nu muncesti, nu mananci … stai pe strada … iar in felul asta poti sa te prapadesti

in tara omului alb, piata este intr-o casa mare

albilor le place sa faca muschi; lichidul cu proteine pe care oamenii albi il beau, ca sa le creasca muschii mai repede, are gust de gazolina … numai oamenii ca D (cu muschi bine crescuti) pot ridica asemenea greutati; nici regii si nici reginele, nici chiar presedintii nu pot face asta

albii vor sa ramana tineri pentru totdeauna, au mereu grija de fata si de corpul lor

omul alb poate avea pamant mult si multi porci, insa nu va recunoaste niciodata ca e bogat

JL cultiva cartofi pe un teren intins, amestecat cu oasele, cu sangele si carnea celor care au murit acolo … si toate astea ajuta cartofii sa creasca

in tara omului alb, valurile oceanului par niste munti vii

pe mine si pe P ne-au intristat grozav acesti batrani, astfel ca am hotarat sa imbracam cele mai frumoase haine ale noastre, ca sa-i inveselim; intalnirea de la azil m-a emotionat …

it is better to travel well, than to arrive

…………………..Buddha

…………………………………………………………………………………………………………..

Fiecare intamplare se petrece cu un motiv; fiecare moment care se implineste, deloc intamplator, ne apropie de realizarea acelei dorinte adanc cautate si puternic declarate.

Sunt recunoscatoare intamplarilor si alegerilor care ne-au adus impreuna; sunt recunoscatoare tie, pentru oglinda pe care o simbolizezi atunci cand te privesc in ochi; iti sunt recunoscatoare pentru ca te-ai deschis si pentru ca ai primit marturisirile mele.

Am parcurs astazi drumul spre mine si am avut disponibilitatea de a merge putin mai departe decat am facut-o in demersul anterior. M-am re-vazut pe mine si stacheta pe care o asezam dinaintea mea la fiecare usa pe care o deschideam, in fiecare relatie pe care o incepeam … cu fiecare proiect pe care il asumam; de-a lungul timpului, fiecare demers al meu era o competitie si fiecare act ma definea prin rezultat; faceam totul ca sa demonstrez ca pot. Odata cu cea din urma gura de aer pe care egoul meu a primit-o inainte sa se scufunde, s-a stins si demonstratia; iar cand alter-egoul meu a iesit deasupra apelor involburate, odata cu prima rasuflare, m-am deschis unei relaxari organice.

… asa am vazut cercurile pe care le aveam de parcurs in calatoria catre mine, cea apriori. Am vazul cercul credintelor adanc inradacinate, pe care le-am preluat prin proiectie sau pe care le-am construit pornind de la fiecare temere care se trezea in mine; odata ce voi trece de el, voi mai avea de trecut cercul fricilor mostenite sau atent sadite cu propria-mi mana; si dupa e voi trece si de acesta, ma voi intalni cu mine. Desi nu-mi amintesc prea multe despre mine, abia astept sa ma regasesc …

……………………………………………………………………………………………………………

(…) daca normalitatea nu e decat o chestiune de consens – altfel spus, daca multi oameni cred ca un anumit lucru e sigur, lucrul respectiv ajunge sa fie sigur – atunci e grav daca te silesti sa fii la fel, adica normal? Poti oare ajunge la nevroze, psihoze si paranoia?

In Veronika se hotaraste sa moara, autorul scrie asa “[...]e grav sa vrei sa fii la fel fiindca asta inseamna sa fortezi natura si sa mergi impotriva legilor lui Dumnezeu care, in toate crangurile si padurile din lume, nu a creat nicio singura frunza la fel cu alta.”

… atunci, a fi diferit e sau nu e o nebunie?!……………………..

………………………………………………………………………………

Dear Friend,

You are likely to realize

that You’re involved

in something

that makes it impossible

for You to have Your cake,

and eat it too…

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….