RSS

ianuarie 25th, 2011 - 11:22 AM § in Călătorii, China

Omul se adaptează

Acum 2 luni când am aflat că prima mea călătorie serioasă (mai lungă de o săptămână) va fi taman în China, am fost foarte încântată. Adică, cmon, nu m-aș fi gândit că o să ajung eu așa de repede să văd Asia, mai ales că de mică am fost fascinată de cultura lor, atât de diferită de a noastră. Însă pe măsură ce trecea timpul și momentul plecării era tot mai apropiat, am început să mă agit. Cum o să fie, cum o să mă adaptez, oare o să îmi placă mâncarea? Oare o să mă pot înțelege cu oamenii acolo? Bineînțeles, toată neliniștea asta era alimentată de întrebările diverselor persoane din cercul meu, întrebări la care nu știam ce să răspund.

Ajunsă în China, deși pe drum am fost foarte liniștită, am avut primul impact când am mers la un restaurant din zonă și am contatat că, deși era o duzină de chelneri și șefi pe acolo, nici măcar unul din ei nu știa nici un cuvânt în engleză. Am încercat în zadar să ne înțelegem cu ei, dar ei se distrau teribil pe seama noastră, de parcă am fi fost picați de pe altă planetă. M-am enervat pe moment, cu atât mai mult când am constatat că nu mă descurc nici să mănânc cu bețele, nu aveam habar de nici un obicei de servit masa, iar mâncarea am comandat-o după poze. Deci ceea ce arăta a porc putea foarte bines ă fie alt animal domestic, nici nu vreau să mă gândesc la exemple.

Într-un final, m-am relaxat și seara a fost chiar distractivă.

Unde voiam să ajung cu povestea asta: la adaptare. Deși recunosc că mi-a fost puțin greu în primele două zile, cât timp toate erau noi pentru mine, m-am obișnuit până la urmă.

A treia zi am luat lecții de ”How to” privind utilizarea corectă a bețelor, mi-a luat mai bine de juma de oră să mănânc o porție ce în mod normal, o consumam în 10-15 minute. Partea bună: mi-am cultivat răbdarea.

A cincea zi am mâncat tot felul de ”ființe” marine. Sincer, în momentul în care le-am văzut pe toate mișcând din mustăți în acvariile alea, mi s-a cam întors stomacul. În schimb, în momentul în care, nevoită fiind, am gustat din ele, nu le-am mai lăsat. Partea bună: cred că a fost cea mai copioasă și în același timp cea mai sănătoasă și ușoară cină care am avut-o vreodată.

Acum, după trei săptămâni, am impresia că locuiesc de câteva luni aici. Sunt puține lucruri pe care le mai percep a fi ciudate, deși lumea încă se uită pe stradă la mine ca la un extraterestru. Nu cred că asta va înceta vreodată, însă mie acum mi se va părea ciudat să NU văd nici un chinez în jur.

Omul se poate adapta oriunde. Chiar și în junglă. De voie de nevoie o va face și apoi poate chiar nu va mai vrea să plece de acolo


ianuarie 24th, 2011 - 7:15 AM § in Călătorii, China

China 2011

Tweet Nu știu dacă v-am spus despre noul meu job. Ală în care 3 din 4 săptămâni sunt plecată în altă țară. Ei bine, deși timpul este o resursă foarte insuficientă pentru mine momentan, nu mă pot abține să nu împărtășesc cu voi experiențele călătoriilor. Cu ocazia călătorie[...]


iulie 30th, 2009 - 10:00 PM § in lepşe

Leapsa ciudata..

Tweet Am primit de vreo 2 săptămâni o leapşă de la Roxi, însă nu am avut nici timp nici chef de ea, când am văzut-o aşa lungă. Acu mă încumet să o parcurg. Să vedem ce-o ieşi: 1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:“- [...]


iulie 30th, 2009 - 8:33 PM § in Fără categorie

Sweet home AlBabama

Tweet Şi iată că am mai ajuns şi io pe acasă. După o absenţă cam lungă ce-i drept. Şi am revenit şi în lumea virtuală, după o lungă perioadă în care :- am avut de terminat şi susţinut o licenţă- am intrat la master- am fost la Gărâna Jazz Festival (despre care tot am vrut [...[...]


martie 3rd, 2009 - 9:58 PM § in evenimente, verzi şi uscate

Amor omnia

Tweet Sau OMUL – fiinţă socială, care are nevoie de iubire. Sau, mă rog, în interacţiunea cu ceilalţi, se nasc diverse sentimente. Despre relaţiile amoroase este vorba în piesa de teatru pe care am văzut-o luni seara, la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara. În momentul în care a[...]


martie 1st, 2009 - 2:07 PM § in lepşe, verzi şi uscate

Vine vine primăvara, cu lepşe din nou

Tweet Cum fac şi io puţină pauză la postat (din lipsă de inspiraţie şi chef..), cum se aruncă cu lepşe în mine. Una de la Roxi, una de la soră-mea şi de la Cătă. O să răspund prima dată la cea de la Roxi, fiindcă mi-e cam lene să le execut pe amândouă acuma. So, [...][...]


februarie 27th, 2009 - 4:49 PM § in verzi şi uscate

Oneitis şi americanii

Tweet Vorbeam azi cu un prieten pe net. Şi ajungem la un moment dat cu discuţia la faptul că lumea mai tot timpul apelează la mine pentru sfaturi… sentimentale. Nu ştiu de ce, fiindcă nu mă consider tocmai în măsură pentru asta.Iar el mi-a zis: Probabil o fi asta cauza pentru problem[...]