Iar bate vantul schimbarii

Am chestia asta in cap de cand am terminat a 12-a si tineam neaparat sa o impartasesc; expresia asta cu vantul schimbarii. Nu ca ar fi a mea, dar imi place cum suna cand bate vantul, iar in clasa a 12-a, precum si acum, batea vantul. Asa cum bat eu campii.

De fapt m-am intors de la lucru si ma plictisesc. As iesi cu bicicleta, dar bate vantul. Sau as iesi cu cineva, dar si in agenda mea telefonica bate vantul.

Dar, mai presus de toate, de ce bate vantul schimbarii? Pentru ca ma mut din nou, dupa o luna. M-am mutat de la Timisoara la tara in Franta si acum ma mut de la tara la oras, ca deh, ma duc si io la master, ca tot tineretu’. De ce am stat la tara? Pentru ca acolo stau ai mei, de un an, intr-un satuc din Limousin. Boem, ce sa mai. Pacat ca s-au terminat vara, baile in lac si iesirile la demi-fraise (bere + sirop, la pahar) pe la terase.

Ne “vedem” la oras bientôt ;)

 

My French schedule

Un mare minus pe care îl pot da francezilor este  programul de lucru. Mi-a luat o lună de zile, de fapt mai mult, ca încă nu m-am obişnuit cu el, dar măcar l-am învăţat. Bine, poate nu e neapărat un minus, dar pentru mine e incredibil de enervant.

Să exemplific:

- pauză de masă, indiscutabil, între 12 şi 14 sau între 12 30 şi 15, pentru toate instituţiile, magazinele ş.a. Şi ca să fie treaba treabă, ora cea mai târzie la care sunt deschise toate astea e 18.

- la restaurante masa nu se serveşte decât între orele astea de pauză de masă şi seara între 18 şi 20. Dacă ai noroc, găseşti o pizzerie deschisă după 8, sau care să-ţi coacă pizza la ora 4 după amiaza.

- programul meu de lucru este de 6 ore împărţite cum nu se poate mai ciudat: 9 jumate-12 jumate şi 4-7. Lucrez sambăta şi duminica, nu lucrez lunea.

- LUNEA toate magazinele şi instituţiile cele mai importante (poşta, banca etc) sunt ÎNCHISE (pe lângă că sunt închise şi în weekend).

Nu mai zic că poşta e deschisă două ore pe zi. Mă rog, aici la ţară, că în rest poate au alt program. Băncile sunt deschise pentru publicul larg numai dimineaţa. După-amiaza e pe bază de randevu.

 

Wonder gadgets

Sa vedeti ce am descoperit. In primul rand, am descoperit datorita Bananei, acum vreo doi ani  situl USBmania.

Dar ce am  descoperit si mai interesant e ca USBmania ne dau un notebook cadou, asa ca am de gand sa rasfoiesc printe gadgeturile lor, sa-mi pregatesc garnitura.

Sa vezi chestie, daca nu stiai ca s-a inventat, nu-ti dadeai seama ca aveai nevoie de respectiva chestie! Si anume mini-frigiderul usb pe care l-am gasit pe site. Si de ce? O sa radeti, dar cum sunt stangace, imi tin paharu’ cu suc in stanga compului, adica acolo unde bate cooleru. Rezultat? Se incalzeste sucu’.

Daca as mai fi avut vechiul meu laptop, care tocmai implinise 5 ani cand m-a parasit, i-as fi facut cadou un cooler, pentru ca se incingea in asa hal, incat toamna, cand nu dau aia caldura, imi incalzeam mainile pe el ca pe calorifer.

Stai, ca intre doua randuri scrise ma holbez pe site si am descoperit la opinii clienti ca exista aspirator pentru tastatura. Nu stiu cine inventeaza si creeaza toate chestiile astea, dar whoever they are, they’re life saviours! Un din ăsta tre sa-mi procur. Tastatura e singura chestie pentru care n-as folosi aspiratorul normal.. Adica mi-am aspirat si veioza cu aspiratorul de covoare, dar cu tastatura n-as risca.

Ma intorc la rasfoit situ, à plus tard, mes amis!

 

Multe chestii amestecate

Eram saptamana trecuta intr-o aventura rutiera cu un tip pe care abia-l cunoscusem.. adica il stiam de pe facebook, era fratele unui jeune de pe aici “de prin sat”. Dar pentru ca m-am intors in Franta, am zis sa ne si vedem si la fata.

Asta cu masina a fost a treia iesire cu el, deci nu ne stiam asa bine. Am mers la lac sa facem plaja si apoi urma sa vedem alt lac. Cand am constatat eu ca iesim din judet, regiune si ca nu mai ajungem odata, am inceput sa-mi pun intrebari.

Aici va tai macaroana, pentru ca nu s-a intamplat nimic, tipu e jantí; in schimb am ajuns undeva frumos frumos de tot! In alt satuc din ala clasificat printre cele mai frumoase din Franta, si anume St. Benoit du Sault, in judetul Indre, regiunea centrala.

Da, si unde voiam sa ajung de fapt cu postul asta nu pare sa se lege cu ce am zis pana acum, da nu conteaza, e blog si am voie sa fac ce vreau cu el.

Prima chestie care-mi place in ultima vreme e ca pot sa scriu pe blog despre cine vreau fara sa-mi fie teama de consecinte. Si nu ma refer neaparat la barfit, ci la tipi bunoci si sentimentele mele pentru ei :) ) Daca sunt francezi, nu inteleg romana, iar daca sunt romani, sunt departe de mine si pana ajung in Romania le trece!

A doua chestie care imi place e ca pot sa fac misto de ei cu sor-mea, fara consecinte neplacute. Evident ca nu suntem asa de nesimtite incat sa vorbim intr-una in romana si sa le radem in nas. Dar glumele in romana sunt asa de reusite si mereu incerc sa le traduc, dar pur si simplu nu ies la fel.

Cum sa-i traduci prietenului ei, care ii cere bricheta sa-si aprinda tigara, replica in romana a sora-mi: “Aprinde-o cu focul inimii, dragule!”   ?!

Da, si a doua chestie pe care voiam sa o zic in postul asta e ca, ajungand acolo, in satucu ala fain, m-am dus la bar sa cumpar tigari, dupa cum urmeaza:

- Un pachet de Dunhill, va rog.         ——> etapa I, pronuntie normala

- ?!

Tanti intinde mana spre bar.

- Mai la stanga, zic.

Nimic.

- “Dansil”, zic.                                 ———–> etapa II, pronuntie à la fransez

- ?!

Se gandeste un pic..

- Aaaaaa, du Diunil!

-Mmm uí .. din ala.. slava Domnului.. (asta n-am mai zis..)

De ce le mai tineti pe raft, tanti? As intelege daca toti francezii i-ar zice Diunil! Dar cum ramane cu Dansíl? Mereu cu accent pe ultima silaba! Cand ma gandesc ca 20% din populatia regiunii e formata din englezi care si-au cumparat case de vacanta.. Ma intreb cum se descurca cand vor Dunhill, ca doar sunt de-ale lor. Nu de alta, dar ei nu cred ca vin cu cartusele de tigari in buzunar, ca noi. Bine, noi avem o scuza, sunt mai ieftine in tara.

http://www.coeur-de-france.com/saint-benoitdusault.html
 

Seria aventuri în Franţa

Acum când am şi eu ce scrie pe blog, nu am când. Ce-i drept, mă aşteptam să mă plictisesc aici, dar am uitat că e vară şi am început să mai cunosc şi împrejurimile.

În mod normal aş fi făcut o introducere, aşa de bienvenue, prima zi de “(re)instalare”, care-i treaba, cum e vremea, dar nu mai pot, că au trecut vreo două săptămâni de când sunt aici şi a trecut momentul.

O să vă zic, în schimb, ce lucruri frumoase am vazut şi făcut ieri. Adică alaltăieri, după ceas.

Am fost la un recital de pian – Chopin – într-o biserică medievală dintr-un sătuc clasat ca unul dintre cele mai frumoase sate din Franţa, Mortemart. Concert splendid, nu ştiu cum a trecut, nu-mi mai simţeam corpul, nu de amorţeală, ci de high ce eram. Singurele lucruri care mi-au umbrit bucuria au fost vremea şi pretul biletului, care era de 19 euro, dar obişnuită fiind cu 5 leu’ la filarmonică, sau concertele gratuite de la dom şi de la Biserica evanghelică din Timişoara, m-am dus făra bani. Tanti şi nenea de la poartă au fost foarte janti şi ne-au lăsat să intrăm cu ce aveam în portofel (eu şi sor-mea), adică cinşpe euro în total. Dar ar fi meritat şi toţi cei 38 de euro, aşa a fost de fain! Au meritat şi cei 40 de kilometri pe care i-am făcut până acolo.

Ziua a fost încununată de un curcubeu minunat, ăl mai mare, mai lat şi mai colorat pe care l-am văzut în viaţa mea. I-am făcut poză, nu ştiu cât de bine se vede cât de mare şi de frumos e, dar poza e făcută la volan, în mers, de unde deduceţi entuziasmul meu. Pozele e făcute, că e două, de fapt. Adică am făcut vreo 5, dar cum mă uitam la şosea, nu a ieşit nimic în ele.

 

Constanţa anti biciclete?

De fapt ăsta e titlul pe care îl plănuiam când m-am urcat pe bicicletă să merg la plajă. Îmi zic.. băh şi când ajung acolo, unde leg bicicleta? Da las, că dacă nu există “rastel” pentru biciclete măcar am un titlu bun pentru blog.

Nu aveau rastel, evident, da’ mi-a zis nenea care se ocupa de bariera de la plaja Modern să o leg de rulota lui. Şi aşa m-am dus io să fac plajă singură, cu o carte şi un prosop în ghiozdan.

Pe la 7 s-a făcut frig şi mă tot mâncau musculiţe şi mini-păianjeni şi m-am cărat. M-am dus pe faleză..  O chestie frumoasă pe faleza aia sunt acordeoniştii.. Te transpun într-o epocă mai veche, cumva.. cântă piese vechi, romanţe, e fain.. Problema e că în ultima vreme s-au adunat cam mulţi şi mai nasol e când se plasează la 20m unul de celălalt şi încep să cânte piese diferite. Concurenţa ca concurenţa, scuzaţi cacofonia, da’ urechile noastre? Ei se pun acolo să ne placă nouă, dar care mai e avantajul lor din moment ce noi ne afundăm urechile în căşti când îi auzim unul peste altul? Adică nu e ca şi cum ar picta sau ar vinde vederi pe faleză.. se audeeee.. şi doare.. dacă nu timpanul, sufletul!

 

Constanţa way of life

Băh.. în 3 ani de facultate am venit acasă la două luni şi niciodată de dor. Sigur, mi-era dor de părinţi, de puţinii prieteni pe care îi mai aveam, dar Timişoara mi-a fost casă în toată regula şi nu simţeam nevoia să plec de acolo ca să mă destind.

Pentru că nu mi-era dor de Constanţa şi pentru că o tot comparam cu Timişoara, veneam cu o oarecare ostilitate. Ştiam că primele trei zile sunt mereu bune – stat cu familia, reuniune cu foştii colegi, fun, dar după astea trei zile începi să cauţi activităţi. Trecem peste spleenul socio-educativo-cultural constănţean, ne-am obişnuit cu el. Dar ajungem la oameni. Ce găseşti aici? Păi uitaţi-vă în Atlasul de mitocănie urbană. Constanţa e mini-universul concentrat în cartea aia. Aici se poartă statul la terase cu un pahar de bere/suc în faţă, pe care nu ai dat mai puţin de 9 lei, o ţigară în bot şi privirea roată la ţinutele şi accesoriile altora. Şi oricine ai fi, nu ai de ales, tre’ să faci asta, că nu ai de unde alege. Ce, te crezi în Scârţ, să ai la ce te holba pe pereţi sau să se bage vreun filosof cu tine în seamă şi să te ţină aprins toata seara? Nu.. aici îţi bei cât mai ostentativ cocktailu şi te cari.. da ai bifat ieşirea.

Îmi spuneau ieri nişte prieteni că au încercat să facă o listă cu toate activităţile pe care le poţi întreprinde în Constanţa, ca tânăr, comparat cu lista de 40 de activităţi pe care le poţi avea în Bucureşti. Le-au iesit 11 pe judeţul Constanţa, din care doar 3 în oraş.

Şi mai am un necaz, nu pot să mă abţin: de ce nimeni nu îmi  dă rest la 10 lei când îmi cumpăr cea mai ieftină cafea din meniu, aia care costă 8 lei? De ce nu primesc bilet cand mă urc în microbuz? De ce nimeni nu are bani şi totuşi toţi fac tururile celor mai scumpe terase din Mamaia?

 

Timişoara te iubeşte, fată

Un prieten bun mi-a zis odată “Fată, Timişoarei îi e dor de tine, când vii?” într-un mesaj, pe când eram la Constanţa.

Acum mă pregătesc de ultima ieşire cu prietenii, ultima bere la ultima terasă deschisă pe malul Begăi.

Iubesc Timişoara, o să-mi lipsească, but hey, să ne bucurăm de ultima clipă şi să uităm de tristeţe. Timişoara să fie aici pentru noi când avem nevoie de ea!

 

4 motive stupide pentru care merg în Franţa*

  • Fostul cod poştal al Constanţei (unde e domiciliul meu, ca să nu pară irelevant) e 8700, iar codul oraşului în care mă mut e 87000.
  • Île-de-France e cam acelaşi lucru cu Ilfov :) )
  • Compania lor naţională de căi ferate e sncf, iar a noastră sncfr.
  • Pe strada mea din Timişoara şi pe strada mea de acolo se golesc tomberoanele în aceeaşi zi a săptămânii.

Tare, nu? Măcar nu o să am probleme de adaptare.

*a nu se înţelege revoltă din titlu, it’s just for fun