“The belief that there is only one truth, and that oneself is in possession of it, is the root of all evil in the world” – Max Born

“A thing is not necessarily true because a man dies for it.” – Oscar Wilde

“What you perceive, your observations, feelings, interpretations, are all your truth. Your truth is important. Yet it is not The Truth.” – Linda Ellinor

“Everything I know is that I don’t know anything” – Socrate.

~~~

1. Cine este Gigel

Imi place cand intalnesc un om despre care nu stiu nimic. Imi place pentru ca plec de la zero. E ca o foaie goala pe care incep sa desenez cu tot felul de culori pana iese un tablou.
….
Azi am vorbit cu Georgica despre Gigel si mi-a zis despre niste faze urate pe care le-a facut.
E drept, eu il stiu pe Gigel destul de putin, ne-am vazut de cateva ori, cand mi-a si povestit o parte din trecutul lui. Asadar, am si eu o parere despre Gigel. Cu bune si rele.

Dar modul in care Georgica mi-a vorbit despre Gigel cu atata convingere m-a lasat perplexa.

“Tu nu il cunosti” mi-a spus.

Dar ce inseamna a cunoaste un om? A vorbi despre cum a fost el intr-o situatie X? Asta e trecutul lui.
Ca oameni ghidati de calculatorul cocotat pe gat, nu putem sa vedem omul din fata noastra si sa il luam ca atare, fara sa scotocim in memorie tot ce stim despre el. Deci il vedem mereu ca o suprapunere de inregistrari. Si atunci cum putem sa zicem ca il cunoastem?

Pe care Gigel il cunosti tu si pe care eu? Cat de des este Gigelul meu la fel ca al tau? Cine il cunoaste cu adevarat pe Gigel? Cine are dreptate? Care Gigel este cel autentic si care este doar o umbra, un Gigel trecator, care iese la iveala doar in anumite conditii?

Cred ca putine lucruri ma infurie mai tare decat fundamentalismul de orice fel. Aroganta cunoasterii absolute.
Credinta oarba ca experientele personale sunt supreme si irevocabile.

Ma infurie ca “eu am dreptate” e limita care ne tine pe loc si nu ne permite sa trecem dincolo de lucrurile care ne despart (in aparenta).

2. Despre ego

A avea dreptate este extrem de comfortabil. In plus, iti da un sentiment de superioritate fata de altii. Si atunci conflictele se nasc doar intre ego-uri, niciodata intre oameni care sunt dincolo de ego, dincolo de identificarea cu roluri, pozitii, convingeri absolute. Dincolo de “cine sunt eu si cine esti tu“.

Suntem invatati ca pentru a avea succes trebuie sa avem convingeri ferme si stima de sine. Doar ca, asa cum spun altii mai bine decat mine, stima de sine vazuta ca atingere de obiective, pozitie in societate, statut, recunoasterea meritelor, dincolo de aspectele practice, este o constructie foarte periculoasa si aducatoare de satisfactii doar de moment, deloc autentice si valoroase daca le filtrezi prin sita rara a lucrurilor cu adevarat valoroase in viata.

“Imi pare rau dar nu ma mai suport fizic” a spus Madalina inainte sa moara. Asta inseamna ca in ea era o lupta intre imaginea de sine si persoana reala. Lupta in care adevarata Madalina a murit.

Totusi, stima de sine nu e ceva rau daca e inteleasa bine.

“ECKHART TOLLE: Well, first there is the ego self-esteem. Which is really, even if you have high ego self-esteem, as we’ve just seen, there’s always hidden fear underneath it.

It’s always there to compensate for the fear you feel of not being good enough or perhaps failing. So you need to play a role of being big to compensate for fear of failure that’s deep down.

But that’s usually the world calls it.. the world would say he or she has high self-esteem. People who have big egos. But the world doesn’t realize that that’s not true self-esteem.

True self-esteem goes much deeper. It’s finding the source of power and aliveness deep inside.
[...]
OPRAH WINFREY: And when you recognize that and act from that space within yourself, that is when you have true self-esteem.

ECKHART TOLLE: That’s true self-esteem and self esteem then is not, no longer derived from the belief that you are better than somebody else.

OPRAH WINFREY: And so you are not attached to the labels or the roles that you play. And you speak about the many various roles that everybody has.

ECKHART TOLLE: Yes. And then you’re no longer devastated by criticism or get very angry when you’re criticized as the ego does.

Thinking, or more precisely identification with thinking, gives rise to and maintains the ego, which, in our Western society in particular, is out of control. It believes it is real and tries hard to maintain its supremacy. Negative states of mind, such as anger, resentment, fear, envy, and jealousy, are products of the ego.”

3, Orbii si elefantul

Se povesteste ca la un moment dat, la Buddha au venit un grup de discipoli. “Maestre, aici în sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac într-o continua disputa, unii spunând ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare; unii spun ca sufletul moare împreuna cu corpul în timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre în ceea ce îi priveste?”

Privindu-i, Buddha le-a raspuns, “Cânva demult traia un rege care chemându-si servitorii le-a spus:

‘Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strângeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din împaratie, pentru a le arata un elefant.’”. “Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a îndeplini voia regelui lor.

Când toti cei nascuti orbi au fost adunati în locul desemnat de rege, acesta a venit în mijlocul lor si le-a spus, “Acesta este un elefant”.

Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunându-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.

De fiecare data când regele prezenta elefantul unui orb, îl întreba pe acesta, “Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”

Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe; cei carora li sa-u aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug; cei carora li sa-u aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un grânar; cei carora li sa-u aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu; cei carora li sa-u aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.

Apoi toti orbii adunati în acea piata au început sa se îmbrânceasca si sa tipe, “Asa arata elefantul!”, “Ba nu, elefantul nu arata asa!”, “Ba da!”, “Ba nu!”. În curând lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.

Apoi maestrul a încheiat, spunând “La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel theoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazut… Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu împaratul: certareti si deformând realitatea într-un fel sau altul”

Descântec de ploaie - Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei…

“Imi place ploaia pentru ca imi face pofta de carte, de a ma cuibari sub paturi si de a te strange in brate si pentru ca imi face pofta de dragoste. Imi place ploaia pentru ca transforma soseaua intr-o imensa oglinda pe care se astern drumuri de nori iar cand ma plimb cu tine prin parcul preferat, iti da motiv sa-ti sprijini capul pe pieptul meu in timp ce tin umbrela. Iar cateodata imi place ploaia doar pentru expresia ‘ii era sete pamantului” ( Zenith)

“Îmi place ploaia atît de mult, încît aş putea trăi exaltat în orice ţară noroasă din lume. Dimpotrivă, o plajă însorită, vara, mă deprimă. Nisipul încins, lumina orbitoare, corpurile ezitînd între delăsare animală şi explozie energetică creează o atmosferă de obnubilare veselă, de surescitare halucinatorie. Specia pocneşte de o bunăstare care mă irită: infantilă, decerebrată, impudică. Miroase a ars. Cînd plouă, eşti adus cu picioarele pe pămînt: ţi se livrează cea mai realistă imagine posibilă a condiţiei umane. Acesta e statutul însuşi al fiinţei căzute, firescul ei. De la păcatul originar încoace, trăim înnorat, şi nu ne putem salva decît fertilizaţi, udaţi pînă la oase, de bunăvoinţa lichidă care vine de sus. Memento muzical al potopului, ploaia e mediul optim al acţiunii fără iluzii. Ea induce rezervă sufletească, simţ al proporţiilor, diluţia orgoliului. După beţia solară – o răcoroasă luciditate. Fiinţe căzute, sub ploaia care cade… Niciodată nu este totuşi căderea mai tonică. Căderea unei pietre e inertă, inexpresivă, impersonală. Căderea unei păsări e o prăbuşire crudă, un mic dezastru. Căderea stelelor – un abuz liric. Căderea ploii însă are ceva protector şi proaspăt. E cadenţă mai mult decît cădere. E ritm. De aici, potenţialul ei mobilizator, efectul ei terapeutic. Picajul implacabil al picăturilor de ploaie evocă, subliminal, creşterea plantelor. Olfactiv, apa iradiază vegetalitate. Strada devine cîmp. Iar cîmpul devine cer.” Andrei Plesu

“Iubesc ploaia de vară care vine pe neaşteptate, impunătoare şi magnifică. Îi fac cu ochiul când o simt aproape, las deoparte umbrela şi o întâmpin zâmbind. Prăfuită, aştept să mă spele de gândurile murdare, de mândria şi egoisimul meu biped. Vine de sus, o aud cum loveşte frunzele. Mă predau cu bucurie, o las să mă răcorească şi să mă supună. Copil cu păr ondulat, alerg prin iarba udă. Miroase a curat şi îmi vine să dansez.” (eu)

Intotdeauna mi-am dorit sa locuiesc undeva la mansarda, sa ma trezesc si sa vad din pat cerul.

Asta poate pentru ca imi place la nebunie sentimentul de a privi in sus. Statul pe spate la radacina ierbii avand in fata ochilor doar cerul, luna, soarele….

Nu stiu, parca apare o schimbare de perspectiva cand te uiti in sus.

1) Iti dai seama cat de mic esti in comparatie cu imensitatea albastrului. E o umilinta amestecata cu admiratie. Fascinatia pentru ceva mai mare decat tine.

2) Nu exista limite. Cand privesti orizontal te lovesti de lucruri. Cand esti in casa si te uiti in sus te lovesti de tavan. Traim in limitele propriilor noastre creatii. Cand ridici privirea spre cer ai sentimentul unei mari libertati.

3) Sentiment de pace si calm. In pozitia noastra bipeda ne folosim privirea pentru a ne orienta in spatiu, pentru a strange informatii si a lua decizii. E obositor! Cand te uiti in sus totul e foarte simplu, unificat, fara dubii. Nu e nimic de judecat si evaluat. Totul e bine stabilit, dincolo de controlul nostru.

Cand esti pe spate, corpul devine o veriga care leaga pamantul de cer.

We are here to evolve as human beings. To grow into more of ourselves. Always moving to the next level of understanding, the next level of compassion and growth. I think one of the best compliments I’ve ever received is “You know what, you really haven’t changed. You’ve just become more of yourself.” – Oprah Winfrey’s 2008 Stanford Commencement Address

Pentru unii oameni, care m-au cunoscut mai demult, m-am schimbat. Eu insa simt ca nu m-am schimbat ci doar m-am apropiat de mine. Si inca ma apropii. Si fac asta clipa de clipa, tot mai mult. Nu stiu cum sa descriu sentimentul de bine, stiu doar ca e ceva care ma face sa zambesc cu adevarat, sincer Un amestec de liniste si entuziasm. Si nu e (doar) datorita primaverii

Va recomand (va rog chiar, sa cititi) Eckhart Tolle – A new earth.

“If you really want to fly, just harness your power to your passion”

About a year ago, a friend told me, during a conversation: “you’re a hippie”. I said to myself:”Hmmm…Really?”.
Time passed and now I am aware that he was quite right.

Beyond the superficial things like vegetarianism (yes, I don’t eat meat anymore), high interest in India and oriental beliefs, passion for travel and nomadic lifestyle, the fact that I love ethnic clothes and jewllery, world music, ….

there are some other hippie things that really represent the way I like to live my live:

“My view is that being a hippie is a matter of accepting a universal belief system that transcends the social, political, and moral norms of any established structure, be it a class, church, or government. Each of these powerful institutions has it’s own agenda for controlling, even enslaving people. [...]

The way of the hippie is antithetical to all repressive hierarchical power structures since these are adverse to the hippie goals of peace, love and freedom. This is why the “Establishment” feared and suppressed the hippie movement of the ’60s, as it was a revolution against the established order. It is also the reason why the hippies were unable to unite and overthrow the system since they refused to build their own power base. Hippies don’t impose their beliefs on others. Instead, hippies seek to change the world through reason and by living what they believe.

[...]

Our society only permits you one or two weeks a year of freedom to pursue your own agenda. The rest of the time we are slaves to the system. Hippies reject the 9 to 5 lifestyle and therefore are objects of ridicule by those whose lives run by the clock. Programmed people are jealous and resent the freedom we possess. The unmitigated freedom that hippies represent is the greatest threat to any system in which control equals power.” (the guy who said very well these words can be found here)

If you want to be free, be free, because there’s a million things to be. Cat Stevens (If You Want to Sing Out)

M-am dus sa aprind o lumanare. Si am stat un pic locului, pe ganduri. In jurul bisericii, in Vinerea Mare, aproape toate mormintele sunt luminate. Copiii, adusi la biserica de cei mari, profita si de aceasta ocazie pentru a se juca. Lumanarile aprinse creeaza o atmosfera mai putin infricosatoare, un cadru special, misterios. De-a v-ati ascunselea printre morminte!

In biserica sunt oamenii seriosi, parte dintr-un ritual pe care il inteleg mai mult sau mai putin. Afara sunt copiii, spontani, galagiosi si veseli. Din cand in cand, iese afara cate o babuta si le spune sa faca liniste.

Si eu am fost ca ei. In fiecare an, inainte de Pasti. In plus, de fiecare data cand murea cineva. Se tinea priveghi timp de 2 seri inainte de inmormantare. Pentru noi era inca un prilej de joaca.

Uitandu-ma la prichindeii care roiau in jurul bisericii si printre morminte, mi s-a parut ceva foarte fain in jocul lor. O sfidare a mortii si a tot ce e trecator.

Mi se pare fascinant ca, orice se intampla, oricat de grav, oricat de trist, copiii continua sa se joace si sa se bucure Pentru ca “grav” sau “trist” nu exista pentru ei.

When you think the end is near, the apocalypse, Armageddon, and when you think we as a species are doomed, it is not they, it is you that brought this about, and for a very good reason. You are evolving. Stop blaming everybody and everything else. Quit panicking about global tyranny and natural disaster and pay attention, because the world is telling you something; it’s tell you exactly what is wrong with you and how to fix it.

“The reason why no one has successfully been able to form a resistance against Global Tyranny, endless war, Famine, and Bigotry, is because no one accepts the fact that deep down inside we need these things, and indeed we created them. Not on a conscious level, but on an unconscious universal level through the behaviors, thoughts and actions that we don’t recognize about ourselves. We created the evil on this earth. And there’s no reason to beat ourselves up over it. We needed to create it. It is necessary to have these things in physical form in order to show us what we are doing to ourselves on the inside. And until we take responsibility for our own thoughts and actions, there is not a political leader among us, not a religion on earth, not a revolution or movement in sight, and not a reform of society in the world that will save us from the extinction in front of us.”

We can deal with wars and catastrophes but once we start to notice this chaos within ourselves that’s what we are really afraid of.

“There is a great deal of pain in life and perhaps the only pain that can be avoided is the pain that comes from trying to avoid pain.” – R. D. Laing

Filmul poate fi vazut aici

Mâncarea

1) Patiserii/brutării – le găseşti la tot pasul şi chiar dacă nu îţi e foame, te îndeamnă să le vizitezi. Îţi poţi cumpără croissant, “pain au chocolat”, „pain aux raisins” şi alte bunătăţi, cu preţuri care se învârt în jurul sumei de 1-1.5 euro. Tot în aceste patiserii găseşti sandwich-uri şi tarte sărate.

2) Mâncare internaţională. În Paris se reunesc comunităţi de oameni din întreaga lume şi, în consecinţă, oraşul e foarte multicultural. Până ajungi în China, India, Vietnam, Maroc, Coasta de Fildeş, Thailanda, Japonia şi alte ţări exotice, poţi încerca mâncare preparată chiar de ei. Preţurile la astfel de restaurante sunt de obicei mai mici, mai ales dacă nu alegi să mănânci în locurile turistice. De obicei fiecare comunitate are un cartier „special”. Pentru India cobori la „La Chapelle”, pentru Africa la „Chateau Rouge”, pentru China la „Belleville”. Dacă nici una din bucătăriile cu specificul de mai sus nu te tentează, rămâne mereu valabilă varianta kebab.

3) Oferte avantajoase la restaurantele din zone turistice (de exemplu în Cartierul Latin) afişează oferte de meniu format din aperitiv, fel principal şi desert. Preţurile sunt de la 11-12 euro în sus. Trebuie doar să găseşti combinaţia propusă care ţi se pare cea mai potrivită cu gusturile tale. Dacă vrei să îţi faci propriul meniu, adică să comanzi „à la carte », cu siguranţă vei scoate mai mult din buzunar. Dreptul de a alege se plăteste

4) Picnic – mergi la un supermarket şi fă plinul pentru o masă pe malul Senei. Sau dacă găseşti o piaţă cumpără de acolo ce ai nevoie. Ia neapărat o baghetă proaspătă, câteva feluri de brânză, fructe şi alte bunătăţi care îţi fac cu ochiul. Eventual şi vin (găseşti în magazine începând cu 4 euro). Pe lângă faptul că vei mânca mai ieftin decât la restaurant, te vei bucura de o privelişte foarte frumoasă şi de o atmosferă cum numai la Paris găseşti.

5) Flunch restaurant unde dacă iei un fel principal ai acces la toate garniturile disponibile (cartofi, orez, legume) şi poţi să mănânci cât vrei. E o soluţie foarte bună dacă nu vrei să arunci o avere pe mâncare.

6) Crêpes – clatitele se gasesc cam pe oriunde te duci, în diverse varietăţi. Dacă noi suntem obisnuiţi cu cele dulci, la Paris poţi gusta din cele sărate, în care se amestecă sub diverse combinaţii caşcaval, şuncă, ouă şi alte ingrediente. Ca preţ, în jur de 3 euro.

Transportul

1 bilet de metrou costă 1.6 euro. Un carnet cu 10 bilete costă 11.6 euro. O variantă poate fi biletul Paris visite cu care te plimbi cât vrei, cu orice mijloace de transport (metrou, autobuzele care circulă ziua şi cele care circulă noaptea, tramvaie, trenuri, etc) timp de 1-5 zile consecutive, în cate zone vrei (doar în Paris şi în suburbii sau în toată regiunea Pariziană, incluzând Versailles, Disneyland şi alte atracţii). În plus, cu acest bilet ai foarte multe reduceri la vizitarea unor obiective turistice: Arcul de Triumf, Turnul Montparnasse, Disneyland, etc.

Sfat : daca stai în jur de 4-5 zile la Paris, merită să îţi iei mai degrabă un pachet de 10 bilete de metrou pe care sa le foloseţti pentru a ajunge într-un punct central şi de acolo să te plimbi pe jos pentru a vizita împrejurimile. E mai frumos să descoperi orasul plimbându-te în voie decât alergând cu metroul dintr-un loc în altul.

Pentru mai multe idei despre cum poti sa calatoresti ieftin click aici.